Gospodinele din Ilva Mare au grijă ca obiceiul şezătorilor, vechi de peste 400 de ani, să nu fie uitat. Una dintre ele este lelea Sabina, care organizează multe dintre adunări.
„E păcat să se piardă tradiţia, să ştiţi. Chiar e păcat să se piardă”, spune ea.
Chiar dacă la şezătoare primesc de lucru, tinerele din sat aşteaptă cu nerăbdare seara de adunare. Au şansa să se întâlnească acolo cu băiatul pe care îl îndrăgesc.
Dacă băieţii întârzie să apară, fetele au învăţat de la cei mai în vârstă ce au de făcut.
După sosirea flăcăilor, ghemele cad din poala fetelor, care încep un joc de mult aşteptat.
Oamenii din Ilva Mare nu ţin aceste obiceuri străvechi doar pentru ei. Dascălii din sat au grijă ca atât cântecele, cât şi jocurile din şezătoare să fie cunoscute în toată lumea.
„Şezătoarea aceasta a fost prezentată şi în Italia, la Milano, unde a luat marele premiu la Congresul de Antropologie”, spune profesorul de istorie Pavel Berengea.
Localnicii din Ilva Mare se mândresc şi cu cântecul şi dansul belciugarilor, un obicei unic în ţară.