Copiii, Roberto și Adrian Cruz, au fost luați de lângă părinții lor pe 19 martie 2014, după ce ar fi povestit la grădiniță că au fost bătuți acasă, context în care, ulterior, pe numele soților Avrămescu Cruz au fost deschise două procese: unul privind îngrijirea copiilor, altul penal, pentru acuzația de violență asupra acestora.
În primul proces, instanța a decis, în luna ianuarie 2015, că nu există motive pentru ca băieții, în vârstă de cinci respectiv şase ani, să fie luați din sânul familiei.
Cu alte cuvinte, că decizia Barnevernet de a-i separa pe copii de părinți nu a fost întemeiată. În ciuda acestui lucru, familia nu a mai fost reunită niciodată.
Acum, în urma celui de-al doilea proces, soţii Avrămescu-Cruz vor intră, câte două luni fiecare, după gratii. Miercuri, Andreea Cruz a reuşit să îşi vadă copiii, la scurta întâlnire lunară pe care i-o permit autorităţile de când au despărţit-o de micuţi. "Îmi este greu. M-au întrebat unde e tata, iar eu ce să le zic, la închisoare?", a declarat aceasta pentru Digi24.ro
Cazul Andreei este încă şi mai special. Pe numele ei, autorităţile norvegiene au deschis o procedură de expulzare înainte chiar ca acest proces să fi ajuns la final, fapt confirmat pe parcurs şi de Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti.
”Deși expulzarea, de regulă, nu poate fi considerată a fi înspre binele suprem al copilului, considerentele pentru copil nu vor împiedica întodeauna expulzarea”, se arată în documentul oficial pe această temă, transmis familiei Cruz. De remarcat că în numele aceluiași „bine suprem al copilului”, care poate fi acum ignorat, acționează angajații Barnevernet atunci când decid separarea copiilor de părinți și, ulterior, chiar a fraților.
Bunicii din România: Facem demersuri să preluăm noi copiii. Trăiesc despărţiţi
În familia din România a Andreei Cruz, durerea creşte. „Prima dată li s-a dau dat cinci luni de închisoare în penitenciar, pedeapsă care apoi a fost redusă la două luni. Amenda pe care o aveau iniţial de plătit, 3.000 de coroane de persoană, a fost redusă la 3.000 pentru amândoi. Ginerele meu s-a prezentat în 4 iulie la penitenciar pentru a-şi ispăşi pedeapsa de două luni, fiica mea se va prezenta în 28 iulie”, explică tatăl româncei, Constantin Avrămescu.
Stabilit în Craiova, bărbatul susţine că a cerut constant autorităţilor române sprijin pentru a obţine cel puţin dreptul de a-i creşte el şi soţia sa pe cei doi nepoţi.
E greu însă de spus în ce măsură această speranţă este şi realizabilă, în condiţiile în care micuţii Roberto şi Adrian nu au fost reuniţi cu părinţii biologici nici după ce aceştia din urmă şi-au câştigat dreptul în instanţă. „De copii nu prea mai ştim nimic, pentru că săptămâna aceasta ar trebui să se întâlnească fiica mea cu ei, dar vă daţi seama, starea în care este ea... Noi am încercat şi am făcut demersuri pentru preluarea nepoţilor de către noi, bunicii. La 1 iulie, anul acesta, am înţeles că s-a dat o lege în Norvegia ca rudele de gradul I să poată adopta aceşti copii. Vă daţi seama, este o durere mare, mare, fiind singurii nepoţi, să nu putem să îi strângem în braţe, să îi avem alături. Eu aş fi în stare, dacă asta vrea guvernul norvegian, să stau cu ei. Altă durere e că aceşti copii sunt despărţiţi, sunt la familii diferite”, încheie Constantin Avrămescu.
De altfel, acest din urmă detaliu, subliniat şi de bunicul din România al băieţilor, face situaţia cu atât mai neclară.
Fraţi fiind şi născuţi la un an şi o zi distanţă, copiii nu mai locuiesc de multă vreme împreună, fiind daţi spre îngrijire temporară la două familii diferite.