40 de ani de la cutremur | Zeci de mii de bucureșteni, condamnați să trăiască în frică
Se împlinesc 40 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, unul dintre cele mai mari dezastre naturale care a lovit România. A luat peste 1.500 de vieţi şi a făcut una cu pământul zeci de mii de locuinţe. În doar 56 de secunde, seismul de magnitudine 7.2 a transformat Bucureştiul, dar şi alte oraşe în mormane de moloz. Acum, după patru decenii, Capitala e la fel de nepregătită pentru un seism de o asemenea magnitudine.
Aproape 800 de clădiri stau să cadă, iar autorităţile ridică din umeri şi spun că ba nu sunt bani, ba legislaţia e proastă. În schimb, au investit fără să stea pe gânduri în panseluţe cam tot atât cât ar fi fost nevoie pentru a pune clădirile şi oamenii din ele în siguranţă. În ritmul actual ne-ar lua aproape jumătate de mileniu pentru a le consolida pe toate. Un timp pe care următorul seism major nu pare să îl aştepte, iar consecinţele ar fi şi mai mari decât cele din seara zilei de 4 martie 1977.
Legea consolidării locuinţelor periculoase condamnă zeci de mii de bucureşteni la o viaţă de coşmar. După patruzeci de ani de la dezastrul marelui cutremur, Bucureştiul rămâne împânzit cu aproape o mie de clădiri şubrede care nu pot fi puse în siguranţă din cauza birocraţiei.
„Uitaţi-vă: oamenii au reparat şi uitaţi cum cade! Dacă nu intrăm în consolidare înseamnă că o să cădem cu bloc cu tot”, arată președinta asociației de locatari din blocul 3A-3B.
Blocul de pe strada Boteanu, în care locuieşte Sandra Ionescu, a fost prima investiţie imobiliară a Regelui Mihai. De 20 de ani însă, tencuiala exterioară a început să se desprindă. Apa s-a infiltrat în pereţi, iar igrasia a început să alunge locatarii la propriu.
„Nu putem să reparăm, pentru că reparăm pe o parte şi se strică în partea cealaltă. Oamenii au plecat la părinţi şi au lăsat casa, aşa că nu mai puteau face faţă”, spune Sandra Ionescu.
Din 1997 se chinuie cei 112 locatari să obţină avizul Primăriei Bucureştiului pentru consolidare. Degeaba. Legea cere acordul tuturor proprietarilor pentru începerea lucrărilor, iar în blocul lor două persoane nu au putut să depună niciodată actele. Din motive întemeiate.
„Domnul care locuieşte în Germania are cancer şi nu poate să zboare cu avionul. A trimis actele şi nu a semnat contractul cu Primăria. Pentru că la vremea respectivă, se înscria la Judecătorie, acum se face intabulare. Nu am reuşit să-i intabulăm apartamentul. Iar celălalt apartament e al unei doamne care a pierdut actele, nu le găseşte. Doamna este când spitalizată, când vine aici. Noi, asociaţia de proprietari, am spus că plătim noi partea ei de consolidare, dar să se dea drumul la lucrări”, povestește Sandra Ionescu.
După două decenii de birocraţie, crăpăturile s-au înmulţit şi au acaparat zidurile, iar locatarii, majoritatea trecuţi de 60 de ani, s-au resemnat.
„Peste tot sunt crăpături. Şi-n tavan, şi-n pereţi”, spune Florența Simion, locatară.
Nu vă este teamă? este întrebată de reporterul Digi24. „Nu mai contează. După 76 de ani, nu mai contează!”, spune ea, resemnată.
La un kilometru distanţă, pe strada Beldiman, aceeaşi lege ciudată a transformat viaţa în calvar pentru alte o sută de familii dintr-un bloc catalogat de stat drept pericol public.
„Din 1999. Suntem în 2017. Deci, atunci s-au depus primele dosare. După un număr de ani au trebuit depuse din nou, pentru că anumiţi oameni vând, anumiţi oameni mor, alţi oameni moştenesc şi aşa mai departe. Se refac actele, acuma suntem din nou cu vreo 20 de apartamente care nu mai au actele valabile”, explică Mihai Prunescu, locatar al blocului din Beldiman nr.1.
„Teamă este. Dar avem vreo altă variantă? Suntem oameni în vârstă. Sigur că nu ne este uşor. Mai ales că se întâmplă aşa de dese cutremure în Vrancea”, spune Denisa Nicolae, locatară.
Bulina roşie agăţată pe bloc i-a transformat în paria. Primăria de sector le-a refuzat izolarea termică a clădirii, până după consolidare, iar din această cauză sunt obligaţi să consume şi să plătească mai multă căldură. Iar societăţile de asigurări şi băncile le refuză orice fel de colaborare. Legislaţia care îngreunează consolidarea imobilelor periculoase este criticată de experţi.
„Ştiţi cum e în America? O casă în pericol, declarată în pericol, are trei ani de zile. Dacă într-un an jumate nu s-a apucat, buldozerul. În ţara tuturor drepturilor”, arată prof. Radu Petrovici, doctor în proiectare seismică.
Primăria Bucureştiului a consolidat aproape 20 de clădiri şubrede în ultimii 27 de ani. 50 de imobile au fost întărite cu banii proprietarilor, dar la licitaţii organizate de municipalitate. Iar unii au avut surpriza să primească facturi enorme.
„Consolidarea acestui apartament mă costă 87 de mii de euro”, precizează Ion Vasilescu, proprietarul unui apartament consolidat.
Pe lângă factura colosală pentru apartamentul cu cinci camere, bucureşteanul s-a ales cu parchetul îmbinat strâmb, cu mobilier distrus şi trei ani de strămutare, în loc de şase luni, cum prevedea contractul girat de Primărie. În plus, constructorul tocmai l-a anunţat că trebuie să mai plătească încă zece mii de euro pentru că lucrările au depăşit bugetul stabilit iniţial.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
