„Mi-a fost frică şi să strig când am auzit primele împuşcături, când am văzut primele cadavre”, își amintește Paraschiva Vinţan.
Avea 17 ani în 1989. A fost împuşcată pe 17 decembrie, în timp ce demonstra pentru libertate în centrul Timişoarei.
„La un moment dat au început să tragă. Noi am fugit. Am văzut o scânteie lângă piciorul meu şi am spus: Dumnezeule, mulţumesc că nu m-au împuşcat. Atunci am simţit sângele fierbinte pe picior, cum curgea. Şi atunci am început să strig: Pe mine m-a împuşcat”, își amintește ea.
A reuşit să ajungă la Spitalul de Copii din oraş, unde medicii şi asistentele erau prea speriaţi de ce li s-ar putea întâmpla ca să o îngrijească.
„Nici măcar nu m-au atins. Au facut o mare gălăgie, au auzit şi dânsele că afară se trage”, spune Paraschiva Vințan.
Într-un final, un tânăr medic i-a pansat piciorul şi a trimis-o la Spitalul Judeţean.
„Am stat în sala de aşteptare cam 45 de minute văzând enorm de multe cadavre, lume dezbrăcată, sângele curgea peste tot. Maşinile private şi ambulanţele veneau cu foarte mulţi răniţi, erau aruncaţi pe jos. Am avut mare noroc cu asistenta de la Spitalul Judeţean care mi-a spus: în seara asta să nu rămâi aici. Am aflat că mulţi au fost împuşcaţi în cap, i-au găsit morţi. Deci am făcut bine că am plecat din spital”, povestește Paraschiva Vinţan.
Au trecut 25 de ani de atunci. Între 16 şi 21 decembrie, pe străzile Timişoarei au murit peste 100 de oameni şi alţi aproape 300 au fost răniţi.
„Fiecare are nevoie în viaţă de o schimbare şi fiecare are nevoie să creadă că există ceva mai bun”, spune Paraschiva Vinţan.