1990. Ziua marii confruntări. Prima dezbatere prezidenţială televizată

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

„Doamnelor şi domnilor, bună seara, un bună seara spus azi, 17 mai 1990, din studioul 1 al Televiziunii Române, tuturor celor care ne privesc şi tuturor celor care ne ascultă”. Cu aceste cuvinte ale lui Răzvan Theodorescu, președintele de atunci al TVR, începea prima dezbatere electorală televizată pentru alegerile din 1990.

La 17 mai 1990, cele 17,2 milioane de alegători români au avut ocazia să urmărească prima dezbatere prezidenţială din istoria României. În urma unor negocieri minuţioase, au apărut în faţa electoratului cei trei candidati la funcția de preşedinte al României: Ion Iliescu, din partea FSN, Radu Câmpeanu, din partea PNL, și Ion Raţiu, din partea PNŢCD.

„A fost o dezbatere în momentul acela, a fost o revoluţie pentru TVR, pentru că a fost una din marile concesii făcute de un aparat care controla propaganda lui Iliescu să lase la vedere alţi doi contracandidaţi. Pe durata acelui talk-show a fost o dezbatere politică autentică”, spune Mircea Toma, preşedintele ActiveWatch.

„În contextul mai larg al funcţionării TVR, asta a fost una din puţinele excepţii. În rest, era ceea ce justifica strigătele din stradă: minţiţi poporul cu televizorul. Aia se întâmpla. Minţeau într-o proporţie covârşitoare”, adaugă el.

Răzvan Theodorescu era în anul 1990 președintele radio-televiziunii publice. Recunoaşte că TVR a „modificat” realitatea.

„Dacă mă întrebaţi, da, subtil, televiziunea a manipulat, adică a navigat”, spune el.

Întrebat despre manifestațiile opoziției, pe care TVR încerca să le ignore, fostul președinte Ion Iliescu răspunde: „Era o exprimare într-un cadru democratic a opoziţiei faţă de putere, am privit-o ca atare, nu au fost deranjaţi cu nimic”.

Protestatarii nu au fost deranjați nici măcar cu un car de reportaj de la Televiziunea Română.

„Păi ce interes aveam noi?! Dar au şi mers cei de la televiziune, dar nu aceasta e problema”, spune Ion Iliescu.

Era însă o problemă: ţara nu afla despre ei.

„Dar starea de spirit din ţară nu corespundea deloc cu această manifestare... Şi s-a văzut la alegeri.

Cu o prezenţă de 86% din alegători la vot, eu am fost ales cu 85%. Iar FSN ul a câştigat cu 65%”, susține fostul președinte.

Impactul televiziunii publice a fost uriaş. Şi nu doar pentru că era singurul post de televiziune din România.

„Acest element e important pentru că, să nu uităm, majoritatea românilor nu a fost în stradă. Majoritatea românilor a privit Revoluţia la televizor. Pentru ei, Revoluţia fusese făcută datorită Televiziunii Române. Ei înşişi, deci, intraseră într-o formă de relaţie cu Televiziunea Română: ei aveau încredere în televiziune, iar televiziunea îi utiliza încă din 22 decembrie. Şi această relaţie care se baza foarte mult pe o dimensiune afectivă: înainte programul dura trei ore şi nu se uita nimeni la ea, deodată toată lumea se uita la Televiziunea Română. Deci, într-un fel, televiziunea era eroul momentului 22 decembrie, iar acest erou le spunea românilor ce e bine şi ce e rău, iar oamenii aveau încredere”, spune politologul Alexandru Gussi.

15.000 de minute de emisiuni electorale, 213 mitinguri şi 473 de întruniri electorale. Este bilanţul alegerilor din anul 1990. Campania electorală a fost marcată de violențe care au făcut înconjurul lumii, dar a fost plină şi de promisiunile candidaţilor. Punctul culminant a fost dezbaterea electorală din 17 mai 1990.

„Cred că pentru Iliescu erau 60-80 de cuvinte şi pentru Raţiu erau câteva sute folosite pe durata talk show-ului. Deci bogăţia vocabularului lui Raţiu cred că a fost copleşitoare pentru România. Nu eram obişnuiţi atunci cu diversitatea. Nici astăzi nu suntem, iar Raţiu era un model la nivelul căruia societatea română nu a ajuns”, spune Mircea Toma.

„Tatăl meu era un model de onestitate, de demnitate şi toleranţă pentru semeni”, spune Nicolae Rațiu, fiul lui Ion Rațiu.

În ultimii 25 de ani, dezbaterile electorale s-au transformat în adevărate showuri TV. Politicienii apelează acum la echipe de consultanţi care încearcă să atragă atenţia, nu să explice programe sau idei.

„Privindu-l din 1990 în 2015, principalul proces care s-a consumat a fost tabloidizarea discursului politic”, spune Mircea Toma.

„A fost o decădere din statutul de dezbatere politică autentică înspre o joacă de-a cuvintele, o hârâială, o permanentă încăierare ieftină şi fără conţinut şi care produce amuzament decât să ofere informaţii”, adaugă el.

Mai mult decât atât, începând din 2009, dezbaterea prezidenţială în sine a stat sub semnul întrebării până în ultimul moment. Negocierile între staff-urile de campanie ale lui Traian Băsescu şi Mircea Geoană s-au purtat până în noaptea dinaintea emisiunii. În noiembrie 2014, cele două dezbateri între Klaus Iohannis şi Victor Ponta au fost stabilite de asemenea pe ultima sută de metri. În ţări precum Marea Britanie sau Franţa, cele câteva dezbateri obligatorii se stabilesc cu luni înainte în cele mai mici detalii.