1990 | Revoluţie în facultăţi, licee şi şcoli. Profesorii compromişi au fost înlăturaţi, alţii au revenit
Primele gesturi făcute de manifestanţii care au ocupat pe 22 decembrie 1989 clădirea Comitetului Central au fost să distrugă portretele lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, steagurile roşii ale Partidului Comunist şi cărţile de propagandă. Erau cele mai vizibile însemne ale dictaturii.
În lunile următoare, distrugerea simbolurilor şi ideologiei a continuat inclusiv în învăţământ.
Mai întâi, au dispărut piesele care alcătuiau cultul personaliţii dictatorilor. Presa din 1990 îl numea frecvent pe Nicolae Ceauşescu analfabet. Soţia lui a pierdut instantaneu aura de academician doctor inginer de renume mondial, specializată în chimia polimerilor.
Elena Ceauşescu îşi obţinuse doctoratul prin fraudă. Lucrarea - finalizată în decembrie 1967, era integral munca experţilor de la Institutul de Cercetări Chimice.
Ecaterina Andronescu: „Profesorul Florin Badea ne povestea că într-o zi academicianul Neniţescu a venit şi i-a aruncat această pe masă în laborator lucrarea şi i-a spus cam aşa: "Citiţi-o voi, eu nu o voi citi niciodată!". Profesorul Badea a luat-o şi a citit-o, i-a plăcut lucrarea pentru că că avea substanţă ştiinţifică şi a fost foarte curios să meargă să asculte felul în care va fi această lucrare prezentată. Lucrarea era din domeniul polimerilor, o lucrare complicată chiar pornind de la formulele pe care ar fi trebuit să le prezinte în susţinerea lucrării. Şi tot domnul profesor Badea povestea că la ora la care era anunţată lucrarea, s-a dus şi lucrarea fusese susţinută cinci-şase ore mai devreme”.
Schimbările în facultăţile tehnice s-au limitat la înlăturarea unor acte de impostură academică flagrantă şi la dispariţia cursurilor de propagandă.
În 1989, Teodor Tompea era asistent la catedra de Filozofie şi Socialism Ştiintific de la Politehnica Iaşi. Preda materialism dialectic şi istoric, socialism ştiinţific, economie politică şi alte asemenea la Facultăţile de Textile, Construcţii, Electromecanică şi Mecanică.
Prof. Doru Tompea, rector Universităţii Petre Andrei Iaşi: „Studenţii au venit din vacanţă, au făcut revoluţia lor, au pichetat câteva facultăţi, au făcut incriminările de rigoare, pe teme de rigoare, moralitate, de etică profesională, de corupţie a unor profesori, şi-au fugărit unii profesori, nu numai de la catedra de socialism ştiinţific şi de materialism dialectic şi istoric au avut răfuielile lor şi au existat şi nişte schisme răfuieli şi între profesorii din catedre”.
Profesorul Emil Constantinescu a devenit decan la Facultatea de Geologie din Bucureşti şi apoi rector al Universităţii, în urma unor adunări ale studenţilor.
Emil Constantinescu: „Studenţii au pus pe primele locuri pe profesorii cei mai severi şi au încercat să îi elimine pe cei care nu erau în regulă din punct de vedere profesional, nu din punct de vedere politic”.
În facultăţile socio-umaniste, situaţia era mult mai gravă. Majoritatea conducerilor acestor facultăţi din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara a fost înlocuită. Catedrele de propagandă au fost desfiinţate. Profesorii compromişi au fost înlăturaţi. Cel puţin pentru moment.
Profesor Carol Căpiţă: „A fost o şedinţă în care reprezentanţii studenţilor au invitat profesorii şi au zis - aceasta este lista profesorilor care ar trebui să plece. Discuţia a fost legată în primul rând de competenţa profesorului respectiv, cum era el perceput de către studenţi”.
Prof. Doru Tompea: „Au fost frământări mari în catedrele de ştiinţe sociale, la Universitatea Al. Ioan Cuza. Profesorul Hagiu Ionel, şeful catedrei de socialism ştiinţific, a avut demnitatea să îşi adune colegii exact în prima zi după Revoluţie, să convoace colectivul şi să îşi prezinte demisia”.
La Facultatea de Drept din Bucureşti, decanul Stanciu Cărpenaru, profesor de Drept Comercial, a fost înlocuit de viitorul judecător CEDO, Corneliu Bârsan. În ciuda eforturilor din anii 90, urmele ideologiei comuniste se resimt şi astăzi în ştiinţele juridice.
Doru Pădurariu: „Am întrebat la un moment dat mai mulţi magistaţi: ce li se pare că fac în activitatea lor, că fac dreptate sau că aplică legea? Şi din păcate şi "din păcate", unii mi-au spus chiar ei din păcate, că au impresia că aplică legea, dar nu e sigur că fac dreptate”.
Doru Pădurariu, editor de carte de specialitate, spune că dictatura a vizat, chiar din anii 40-50, Dreptul şi aplicarea legii ca instrument de control. Au fost afectate mai ales acele materii care fac legătura între Dreptul Civil, Penal sau Comercial şi aplicarea lui în societate.
Şi în privinţa predării istoriei, progresele s-au făcut greu. Problema era abordarea marxistă a întregii istorii - de la Istoria Patriei de la clasa a IV-a, la Istoria Antică de clasa a V-a şi până la rolul inventat al partidului comunist în lovitura de stat de la 23 August 1944.
Primele manuale noi au fost cele de clasa a XI-a şi a XII-a, de istorie contemporană universală şi a României, apărute în 1993. Manualele de educaţie umanist-revoluţionară, adică de ateism, cele de economie socialistă sau de materialism dialectic au devenit amintiri şi materiale de arhivă.
În anii 90, raportul dintre ştiinţele umaniste şi cele tehnice s-a schimbat. Înainte de 89, facultăţile economice aveau 15.000 de locuri pe an în întrega ţară. Foarte repede, au ajuns la 150.000. Facultăţile de Drept, care aveau 5000 de locuri, au ajuns rapid la 50.000.
Politicul nu încetează să dea târcoale mediului academic nici astăzi. În căutarea respectabilităţii, mulţi politicieni se străduiesc să afişeze public titluri universitare, nu întotdeauna obţinute corect. Interminabilul scandal al plagiatelor arată că, atunci când e vorba de Putere, nici o schimbare nu e ireversibilă şi că principiile societăţii libere se cer apărate în fiecare zi.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
