1990, anul 0. Emil Hurezeanu: Sloganul „Moarte intelectualilor” era mugetul de cavernă al bolșevismului primar

„Următoarele două luni sunt periculoase. Este un risc de război mondial”. Avertismentul ministrului de Externe al Ungariei

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

El a rememorat momentul ianuarie 1990 și primele luni frământate ale democrației românești, când liderii opoziției cereau guvern independent până la alegeri. Analistul spune că pe 28 ianuarie 1990 erau semnele unui război civil. Pe de altă parte, susține jurnalistul, în agendele tuturor marilor puteri era prevăzut că ieșirea României din ceaușism se va face prin confruntare.

Emil Hurezeanu a povestit că în ianuarie 1990 a fost dat afară de Silviu Brucan de la o conferință de presă pe care o organizase cu jurnaliștii străini cărora ideologul „încerca să le vândă platitudini neomarxiste”. Silviu Brucan a fost deranjat de întrebarea incomodă pusă de Emil Hurezeanu.

Sloganul „Moarte intelectualilor” era „mugetul de cavernă al bolșevismului primar care înlătură pericolul deviaționismului burghez”. Era singurul recurs de care era capabilă această putere. Avea în panoplie puține instrumente. Adversarii erau „legionari”. Există manifestări, care țin de mitologia națională, de cultura politică națională, și în rândurile opoziției. Oamenii fac la un moment dat, în disperare de cauză, ceea ce au făcut ultima oară în situații disperate. 

Încă înainte de intrarea României în Consiliul Europei, la sesiunea specială a Consiliului Europei de la Innsbruck, din vara anului 1990, cu proaspătul guvern, au venit dl Quintus, ministrul Justiției, dl Babiuc, ministrul de Interne și un foarte important domn care traducea pentru ziariștii străini engleza deficitară a oaspeților de la București și care le spunea din când în când „gata, ajunge, următoarea întrebare” și care era purtătorul de cuvânt al MAE și care se nume Teodor Meleșcanu, a povestit Emil Hurezeanu.

Și la sesiunea aceea, dl proaspăt prim-ministru Adrian Năstase vorbea de pericolul legionar depășit cu greu de autoritățile române, prin alegeri democrate și prin fermitate, un pericol care n-ar trebui să amenințe securitatea democratică a Europei. „Bineînțeles că povestea asta cu pericolul legionar n-a prea ținut la Innsbruck. Dl Năstase credea că austriecii și germanii, marcați de fascismele lor și cu complexe de vinovăție, vor fi gata să salute depășirea pericolului legionar la București. I s-a spus dlui Năstase că poveștile astea cu legionarii nu mai țin”, a povestit Emil Hurezeanu la Digi24.