1990, anul 0. Emil Hurezeanu: Sloganul „Moarte intelectualilor” era mugetul de cavernă al bolșevismului primar

Ucraina spune că o rachetă rusească a intrat în spațiul aerian al României. MApN: „Nu a fost confirmată”

Un cargo rusesc s-a scufundat în Mediterană, după o explozie în sala motoarelor 

Imagini filmate în avionul Azerbaijan Airlines, chiar înainte de prăbușire

Cauza prăbușirii avionului Azerbaijan Airlines: aeronava, lovită de antiaeriana cecenilor

Marcel Ciolacu a publicat pe TikTok poze ilizibile despre care susține că sunt facturile zborurilor Nordis

Elicea unei eoliene riscă să cadă peste un azil de bătrâni din Poarta Albă. Centrala funcționează necontrolat

Casa din Alba care întoarce toate privirile: e decorată de Crăciun cu mii de beculețe

Momentul în care o mașină de poliție e spulberată de un Porsche, la Borșa

Efectul Schengen pe piața imobiliară: Cresc prețurile caselor din zonele de frontieră

El a rememorat momentul ianuarie 1990 și primele luni frământate ale democrației românești, când liderii opoziției cereau guvern independent până la alegeri. Analistul spune că pe 28 ianuarie 1990 erau semnele unui război civil. Pe de altă parte, susține jurnalistul, în agendele tuturor marilor puteri era prevăzut că ieșirea României din ceaușism se va face prin confruntare.

Emil Hurezeanu a povestit că în ianuarie 1990 a fost dat afară de Silviu Brucan de la o conferință de presă pe care o organizase cu jurnaliștii străini cărora ideologul „încerca să le vândă platitudini neomarxiste”. Silviu Brucan a fost deranjat de întrebarea incomodă pusă de Emil Hurezeanu.

Sloganul „Moarte intelectualilor” era „mugetul de cavernă al bolșevismului primar care înlătură pericolul deviaționismului burghez”. Era singurul recurs de care era capabilă această putere. Avea în panoplie puține instrumente. Adversarii erau „legionari”. Există manifestări, care țin de mitologia națională, de cultura politică națională, și în rândurile opoziției. Oamenii fac la un moment dat, în disperare de cauză, ceea ce au făcut ultima oară în situații disperate. 

Încă înainte de intrarea României în Consiliul Europei, la sesiunea specială a Consiliului Europei de la Innsbruck, din vara anului 1990, cu proaspătul guvern, au venit dl Quintus, ministrul Justiției, dl Babiuc, ministrul de Interne și un foarte important domn care traducea pentru ziariștii străini engleza deficitară a oaspeților de la București și care le spunea din când în când „gata, ajunge, următoarea întrebare” și care era purtătorul de cuvânt al MAE și care se nume Teodor Meleșcanu, a povestit Emil Hurezeanu.

Și la sesiunea aceea, dl proaspăt prim-ministru Adrian Năstase vorbea de pericolul legionar depășit cu greu de autoritățile române, prin alegeri democrate și prin fermitate, un pericol care n-ar trebui să amenințe securitatea democratică a Europei. „Bineînțeles că povestea asta cu pericolul legionar n-a prea ținut la Innsbruck. Dl Năstase credea că austriecii și germanii, marcați de fascismele lor și cu complexe de vinovăție, vor fi gata să salute depășirea pericolului legionar la București. I s-a spus dlui Năstase că poveștile astea cu legionarii nu mai țin”, a povestit Emil Hurezeanu la Digi24.