7 noiembrie | 100 de ani de la puciul bolşevic din Rusia
7 noiembrie este data prin care istoria consemnează victoria marii revoluţii bolşevice. În fapt, Revoluţia Rusă a fost declanşată în martie 1917, odată cu abdicarea ţarului, şi a fost confiscată de puciul lui Vladimr IIici Lenin. Ţara nu s-a predat de bună voie comuniştilor, a existat rezistenţă politică şi militară.
În noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1917 (24-25 octombrie stil vechi), la Petrograd a avut loc o lovitură de stat. Vreme de 70 de ani, ruşii şi celelalte popoare comunizate au celebrat aşa-numita Revoluţie din Noiembrie. În fapt, Revoluţia Rusă a fost declanşată în martie 1917, odată cu abdicarea ţarului, şi a fost CONFISCATĂ de puciul lui Vladimr Iici Lenin. Rusia nu s-a predat de bună voie comuniştilor, a existat rezistenţă şi politică, şi militară. Dar partidele democratice ruseşti nu aveau practica guvernării. Până în 1905, Rusia nu avusese un adevărat parlament. În schimb, Lenin, Troţki şi aliaţii lor radicali trăiseră mult în Occident, ştiau cum să controleze un sistem politic aflat în faza sa cea mai vulnerabilă. Bolşevicii au fost singurii care au îndrăznit să acapareze putere nelimitată a ţarilor.
În noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1917, bolşevicii din Comitetul Militar Revoluţionar, în fapt un comando militarizat sub comanda lui Lenin şi Troţki, au ocupat fără violenţă punctele cheie din Capitală: gări, oficii poştale, cazărmi. Se pare că Statul Major a fost ocupat ca la schimbarea spectatorilor la cinema: „ unii au intrat şi au luat loc, iar cei care se găseau acolo
s-au ridicat şi au plecat". Cu toţii, au fost manipulaţi că îşi predau ţara Revoluţiei.
În cele din urmă, puţinii apărători ai Palatului de Iarnă, sediul Guevrnului Provizoriu, s-au risipit, dar nu de teama bolşevicilor, ci pentru că miniştrii, ca să evite vărsarea de sânge i-au împiedicat pe cadeţi să riposteze. Nimeni nu credea într-o criză reală. Dar la 2 noaptea, cabinetul a fost arestat, mai puţin premierul care ieşise din Palat anterior ca să cheme, fără succes armata.
Natalia Mujennikova, Centrul Cultural Rus: „Când a existat sistemul sovietic, la noi s-a prezentat un adevăr. Acum, când citim toate aceste documente, adevărul ne iese puţin altfel şi chiar contra acestui punct de vedere despre care ştiam ani de zile. Nu vreau să repet, dar mi se pare că Lenin a reuşit să preia această putere pentru că în ţară lipsea total conducerea. Lipsea dorinţa să apere nu regimul, dar să apere Guvernul Provizoriu. Din punctul meu de vedere, e o lovitură de stat. Nu am avut schimbări atât de radicale, pentru că puterea era deja "preluată" de popor, de marile mase populare. Aşa a fost şi în octombrie, doar că un lider, Kerenski, era eliminat de un alt lider, Lenin”.
Propaganda comunistă. Falsul de la momentul 0
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Aşa-numita "Revoluţie bolşevică" a fost rezultatul exclusiv al propagandei comuniste de mai târziu. La aniversarea a trei ani de la luarea puterii, deci în timp ce Lenin era preşedintele Comisarilor Poporului, la Sankt Petersburg a avut loc un montaj teatral şi cinematograf de proporţii epopeice. 6000 de figuranţi au luat parte la aşa-zisa "Luare a Palatului de Iarnă", adică la ilustrarea propagandistică a aşa-zisei Revoluţii din Noiembrie. Pe baza acestor imagini filmate în 1921, celebrul regizor sovietic Sergei Eisenstein a realizat filmul "100 de zile care au zguduit lumea".
Punctul culminant al montajului a fost asaltul Gărzilor Roşii asupra Palatului de Iarnă, devenit sediu al guvernului provizoriu. Acest asalt nu a existat în realitate, dar fotografiile făcute figuranţilor la filmări au fost prezentate drept imagini ale unor revoluţionari adevăraţi.
În realitate, bolşevicii au ajuns să stăpânească Rusia pentru că au speculat nenumăratele slăbiciuni ale Guvernului Provizoriu şi ale noilor partide democratice - conservatori, liberali, social-democraţi şi socialişti revoluţionari. Au minţit deliberat ca să îşi impună dictatura.
Dictatura proletariatului a însemnat dictatura nomenclaturii
Stelian Tănase, istoric și politolog: „Marx a spus că mai întâi izbucneşte revoluţia în ţările dezvoltate, în Anglia, unde era un proletariat cu experienţă, numeroşi si industrie puternică. Lenin spune nu, în tara cea mai slabă a capitalismului, unde sunt crizele cele mai multe. În Rusia. Veriga slabă a capitalismului. El era in situatia asta. El preluase puterea intr-o tara subdezvoltată, agrară, plina de superstiţii. Proletariatul era 2,5%, 2,7%, nu era ca în Anglia, 40%. Cum să faci o revoluţie proletară cu o parte infimă a populaţiei? Numai prin dictatura puteai să controlezi societatea, ceea ce a li facut. S-a ajuns la o dictatura a proletariatului, era o dictatură a partidului bolsevic”.
Adevărata revoluţie rusă a început în martie 1917 - când pe fondul unei mari revolte de la Sankt - Petersburg provocată de lipsuri şi război - ţarul Nicolae al II -lea a abdicat. Retragerea sa din conducerea ţării făcea loc regim reprezentativ, de tip occidental. Principala misiune a Guvernului Provizoriu era să organizeze alegeri pentru Adunarea Constituantă. Dar bolşevicii au împiedicat noul regim să devină legitim. "Toată Puterea în mâna sovietelor!" părea un strigăt democratic, dar era o capcană.
În Rusia, Revoluţia a creat două centre ale noii puteri, nu unul. Fostul parlament ţarist, Duma, a alcătuit un Guvern Provizoriu, dar organismul revoluţionar cel mai activ a fost Sovietul din Petrograd. În ciuda propagandei sovietice ulterioare, Sovietul nu era un organism reprezentativ. Cei trei mii de membri erau într-adevăr reprezentanţii muncitorilor şi soldaţilor, dar orice umil atelier avea acelaşi număr de voturi ca şi marile uzine, iar reprezentanţii soldaţilor - 2000 - au depăşit anormal celor civili. În plus, ţăranii, imensa majoritate a poporului rus, nu erau practic reprezentaţi. Mai mult, Comitetul Executiv al Sovietului nu a fost ales, ci fiecare partid socialist şi-a desemnat trei membri. Aceste limitări succesive au sporit exponenţial influenţa bolşevicilor, radicali cu puţin simpatizanţi printre muncitori şi deloc printre soldaţi.
Guvernului Provizoriu, condus de bătrânul prinţ Lvov, apoi de avocatul Alexander Kerenski, se raporta la Soviet ca la o adunare a poporului. Dar Comitetul Executiv al Sovietului îl submina sistematic. Alexander Kerensky era lovit din toate părţile.
Natalia Mujennikova, Centrul Cultural Rus: „Bolşevicii, de fapt, nu aveau influenţă în Rusia de atunci. Cea mai mare influenţă au avut menşevicii şi era Partidul Progresist, şi era Partidul de Cadeţi, un fel de militari. Astea erau cele mai puternice partide. Imediat când a venit Lenin în Rusia din exilul lui, sunt mulţi bani. Se produc ziarele, se distribuie fluturaşele peste tot şi chemau la revoltă pur şi simplu, adică oamenii au fost chemaţi. Acţiuni de instigare? Da. Ca să printez un ziar sau un fluturaş, chiar si atunci aveau nevoie de bani”.
Prima tentativă de lovitură de stat
În iulie, folosindu-se de pesimismul general, bolşevicii instigă la revoltă şi acaparează Sovietul. Dar Petrogradul este ocupat de trupele generalului Lavr Kornilov, loiale Guvernului Provizoriu. Pe numele lui Lenin şi al colegilor lui lui sunt emise mandate de arestare pentru „înaltă trădare şi organizare a unei rebeliuni armate".
Cosmin Popa, istoric: Asta a dat prilejul celui de-al doilea mini-exil al lui Lenin in Finlanda, care a fugit intr-un mod ruşinos peste graniță, mascat, purtand mustaţa si barbă lunga si pt ca istoria este ironica- trebuie să vă spun că cel care a instrumentat dosarul penal pe numele lui Lenin în vara lui 1917 este nimeni altul decât viitorul ministru de externe al Rusiei şi procuror general Vîșinski”.
Premierul Kerenski face însă uriaşa greşeală de a-l înlocui pe generalul Kornilov din fruntea Armatei. Se temea că generalul va confisca Revoluţia, aşa cum făcuse Napoleon în Franţa cu o sută de ani în urmă. O altă greşeală catastrofală a fost eliberarea din închisoare lui Lev Troţki. Era un strateg excepţional şi un mincinos fără pereche.
La cea de-a doua tentativă de lovitură de stat - cea din noaptea de 6 spre 7 noiembrie - Lev Troţki a fost cel care i-a convins pe muncitorii şi soldaţii din Soviet că miniştrii din cabinetul Keresnky au fost arestaţi înainte ca acest lucru să se întâmple. Lovitura de stat ordonată de Vladimir Ilici Lenin a reuşit după ce a fost anunţată.
În seara de 7 noiembrie, cu asentimentul Sovietului dezorientat, bolşevicii alcătuiesc primul guvern comunist din lume
Comuniştii luau astfel puterea înainte de convocarea Adunării Constituante, organismul legitim al Revoluţiei. Alegerile au avut loc în decembrie, bolşevicii le-au pierdut. Adunarea Constituantă s-a reunit în ianuarie. Dar şedinţa a început pe fondul ciocnirilor între democraţi şi comunişti:
Manifestaţia în favoarea Adunării Constituante a fost împrăştiată de autorităţi cu violenţă, iar lucrările ei au fost suspendate, după o singură zi de lucrări, pe termen nedeterminat. Îndrăzneala bolşevicilor a şocat şi a creat mari nemulţumiri în toate colţurile ţării. Ofiţerii ţarişti - care susţineau fie revenirea la monarhie, fie un parcurs democratic, se opuneau deschis Moscovei bolşevizate în fruntea Armatelor Albe. Pentru scurt timp, au primit sprijin logistic şi militar din partea foştilor Aliaţilor Anglo-Francezi. Departea cealaltă însă, secundul lui Lenin şi comisar al poporului pentru afacerile externe, Lev Troţki, a organizat Armata Roşie. Plasată în centrul agricol şi industrial al ţării, armata bolşevicilor a folosit din prima clipă toate pârghiile statului pentru aprovizionare şi transport.
Războiul civil s-a încheiat în 1921 cu victoria bolşevicilor şi cu o pierdere de populaţie de circa 13 milioane de oameni.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
