Utilizarea deficitară a fondurilor europene crează zone subdezvoltate. Potențialul economic al Deltei Dunării rămâne nevalorificat
Subvenţiile agricole acordate în Delta Dunării sunt dăunătoare atât naturii, cât şi viitorului localnicilor, arată un raport întocmit de Fundația Mondială a Naturii (WWF). Îndiguirile realizate în trecut, pentru a face loc suprafețelor agricole sunt motivul pentru care fertilitatea solurilor a scăzut și populaţiile de peşti au intrat în declin. Aceste schimbări afectează ireversibil stilul de viață al comunităţilor locale.
Potrivit raportului, cinci zone agricole ocupă aproape 40.000 de hectare de teren în Delta Dunării. Aceste terenuri sunt adesea arendate către firme private pentru o perioadă de până la 30 ani. Deşi arendașii realizează profituri uriaşe, dar o mică parte din acesta revine comunităţilor locale.
"În raport sunt exemplificate, prin studii de caz, situațiile în care fondurile Uniunii Europene nu sunt absorbite corect. Unul dintre ele se referă la subvenţiile agricole acordate în Delta Dunării, care sunt dăunătoare atât naturii cât şi viitorului comunităţilor indigene. Îndiguirile realizate în Deltă în trecut, pentru a face loc incintelor agricole, sunt motivul pentru care astăzi fertilitatea solurilor a scăzut, populaţiile de peşti au intrat în declin, iar mijloacele tradiţionale de trai au ajuns să fie ameninţate", precizează autorii documentului.
Raportul WWF arată că statele membre ale Uniunii Europene (UE) direcţionează anual între 34 şi 48 de miliarde de euro din subvenţiile europene către activităţi care dăunează naturii şi deşi aceste ajutoare acoperă toate sectoarele majore ale economiei, cea mai mare parte a acestora provine din agricultură.
"Până la 60% din banii alocaţi Politicii Agricole Comune (PAC) a UE, totalizând 32,1 miliarde de euro pe an, sunt cheltuiţi de statele UE pentru activităţi care încurajează agricultura nesustenabilă la scară largă. Aceste practici distrug habitatele naturale, oferind în acelaşi timp doar un sprijin minim fermierilor către o tranziţie echitabilă la practici sustenabile, care să asigure rezilienţă la schimbările climatice. Subvenţiile directe din alte sectoare, cum ar fi pescuitul (între 59 şi 138 de milioane de euro), infrastructura de transport (1,7 miliarde de euro - 14,1 miliarde de euro) şi infrastructura de apă (1,3 miliarde de euro - 2 miliarde de euro) contribuie, de asemenea, în mod semnificativ la distrugerea naturii", susține organizaţia de mediu.
În viziunea experţilor, această alocare necorespunzătoare a fondurilor europene contrastează puternic cu nevoile identificate în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, care necesită o sumă estimată la 48 de miliarde de euro pe an pentru a finanţa activităţile desfăşurate de fermieri, proprietari de terenuri, comunităţi rurale şi costiere, în vederea protejării şi refacerii eficiente a biodiversităţii.
