Planurile naționale de ecologizare a sectorului agricol din UE nu corespund obiectivelor verzi propuse de uniune
La nivelul Uniunii Europene, există un decalaj profund între cum sunt implementate planurile naţionale pentru agricultură și atingerea obiectivelor ecologice din acest sector, arată ultimul raport publicat de Curtea de Conturi Europeană (ECA).
Politica Agricolă Comună (PAC) 2023-2027 a oferit statelor membre flexibilitatea de a reflecta obiectivele verzi ambiţioase ale UE în planurile lor. În realitate, însă, toate ţările au utilizat derogări de la condiţiile agricole şi de mediu, iar unele au redus sau au întârziat aplicarea măsurilor verzi necesare pentru a primi banii de la UE. Auditorii spun că, per ansamblu, planurile PAC nu sunt cu mult mai ambiţioase în aspiraţiile lor verzi.
Cu un buget de 378,5 miliarde de euro, PAC 2021-2027 îşi propune să asigure un sprijin pentru un venit echitabil al fermierilor, securitatea alimentară şi mijloace de subzistenţă în zonele rurale. În acelaşi timp, PAC urmăreşte să protejeze mediul împotriva pagubelor şi a schimbărilor climatice, care pot avea, la rândul lor, un impact direct asupra producţiei agricole (de exemplu, în urma unor fenomene meteorologice extreme).
"Politica Agricolă Comună are acum o arhitectură verde mai solidă. Totuşi, nu vedem încă diferenţe majore faţă de trecut în planurile întocmite de statele membre pentru agricultură. Concluzia noastră este că ambiţiile UE pentru climă şi mediu nu sunt susţinute pe măsură la nivel naţional. În plus, lipsesc elemente care sunt esenţiale pentru evaluarea performanţei ecologice", a declarat Nikolaos Milionis, membrul Curţii responsabil de acest audit.
Pe de o parte, noua PAC a introdus mai multe condiţii pentru a beneficia de subvenţii de la UE. Pe de altă parte, ea a oferit statelor membre o mai mare flexibilitate în aplicarea anumitor reguli. O noutate sunt eco-schemele, care recompensează practici agricole benefice pentru climă, mediu şi bunăstarea animalelor.
PAC nu este atât de eco pe cât se dorea
Noua PAC a păstrat măsurile pentru dezvoltare rurală. Şi eco-schemele, şi măsurile de dezvoltare rurală vin la pachet cu cerinţa de a aloca un procentaj minim de fonduri pentru măsurile de mediu şi climă. Vestea bună este că toate statele membre s-au achitat de această sarcină. Partea mai puţin strălucită este că planurile PAC nu sunt cu mult mai "verzi" decât în perioada precedentă. În plus, pentru că unele condiţii nu mai sunt aşa stricte (de exemplu, rotaţia culturilor pentru a îmbunătăţi calitatea solului a devenit acum opţională), ca reacţie la protestele fermierilor din mai 2024, impactul planurilor asupra mediului riscă să fie şi mai redus.
Auditorii au constatat şi că planurile PAC nu sunt bine aliniate la Pactul verde, deşi vorbim aici de una dintre principalele politici ale UE pentru climă şi mediu. Statele membre nu au nicio obligaţie să includă în planurile lor pentru agricultură contribuţiile estimate ale PAC la obiectivele fixate de Pactul verde.
Potrivit auditorilor, singurul aspect care poate fi măsurat este creşterea suprafeţei de teren cultivat ecologic. Obiectivul pe care Pactul verde îl stabileşte în acest sens pare însă foarte greu de atins. Analiza auditorilor arată că atingerea ţintelor Pactului verde depinde în mare măsură de acţiuni în afara PAC.
Cadrul de monitorizare utilizat pentru evaluarea performanţei ecologice a PAC a fost simplificat, recunosc auditorii, dar tot nu conţine anumite elemente esenţiale (de exemplu, rapoartele privind măsurile luate pentru a reduce emisiile nu ne spun dacă emisiile chiar au fost reduse). Auditorii recomandă deci un cadru mai solid, care să conţină obiective clare şi indicatori de rezultat pentru a măsura progresele.
