Discuțiile pentru acordul UE-Mercosur continuă. Franța se opune, dar și-a pierdut influența la Bruxelles
Parisul rămâne fără timp și influență politică pentru a opri acordul comercial între Uniunea Europeană și America de Sud, noi probleme pentru președintele Emmanuel Macron, care va trebui să facă față unei reacții dure din partea fermierilor francezi.
Comisia Europeană și lideri ai UE precum Germania și Spania își doresc să finalizeze acordul cu blocul Mercosur, format din Argentina, Brazilia, Uruguay, Paraguay și Bolivia până la sfârșitul anului. Însă, de mult timp, Franța se opune ferm acordului, temându-se că un val de importuri de carne de vită și alte produse agricole din America Latină va submina fermierii francezi, unul dintre cele mai puternice grupuri politice din țară, potrivit Politico.
Realizând că nu mai poate bloca acordul de una singură și nici nu poate construi o coaliție pentru a opri înțelegerea, Franța se concentrează acum pe a influența rezultatul final.
În cadrul unor întâlniri recente, diplomați francezi de rang înalt au spus oficialilor francezi din Parlamentul European că țara este din ce în ce mai izolată, conform a trei persoane informate despre aceste întâlniri. Ei au sugerat, de asemenea, că se așteaptă ca acordul să fie semnat la începutul anului viitor.
„A existat o accelerare a negocierilor [UE-Mercosur] care a subliniat izolarea Franței în problema Mercosur”, a spus una dintre persoanele informate.
Reprezentanța Permanentă a Franței la Bruxelles a negat că astfel de întâlniri au avut loc.
Macron versus von der Leyen
Acordul comercial — care acoperă peste 800 de milioane de oameni — a fost o prioritate majoră pentru președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, însă Macron a împiedicat finalizarea negocierilor.
Deși UE și Mercosur au încheiat negocierile formale în 2019, semnarea acordului a fost amânată pentru a adăuga condiții suplimentare care să abordeze problemele legate de defrișări și climă și pentru a liniști îngrijorările fermierilor francezi privind o posibilă inundație de produse din America Latină.
Franța insistă că nu se opune în sine acordului de liber schimb, ci doar dorește ca cerințele sale de mediu și agricole să fie respectate. De fapt, o mare parte din industria manufacturieră franceză — în contrast cu fermierii — susține acordul.
„Nu suntem împotriva comerțului liber în sine. Avem nevoie de un acord bun, cu toate garanțiile necesare”, a spus un diplomat francez. „Cerem ca, în negocieri, Comisia să includă elemente privind clima, defrișările și clauze care să protejeze interesele noastre agricole, condiții de concurență echitabile și acces la resurse primare critice.”
Totuși, o îngrijorare majoră pentru francezi este că restul țărilor UE nu mai sunt la fel de intimidate de Paris așa cum erau odată.
Acordul de liber schimb între Europa și America de Sud ar putea suferi unele modificări de ultim moment. Pentru Brazilia, acordul poate fi încheiat dacă importurile de mașini electrice sunt limitate. Pentru Uniunea Europeană, acesta poate fi ratificat doar dacă carnea pe care o importă din America de Sud provine de la vaci care nu sunt crescute pe terenuri defrișate. Acestea sunt cele două mari probleme care împiedică o nouă încercare de a finaliza discuțiile pentru crearea unei zone de liber schimb între UE și blocul Mercosur.
Cele două părți negociază acordul încă din anul 2000. Speranțele de a încheia, în sfârșit, un contract cresc în perspectiva summitului G20, pe care președintele Luiz Inácio Lula da Silva îl găzduiește în Rio, în noiembrie. UE este principalul partener comercial și de investiții al Mercosur și al doilea partener comercial în ceea ce privește comerțul cu bunuri, după China. Mercosur este al 11-lea partener comercial în materie de bunuri pentru UE.
Principala nemulțumire rămasă pentru țările Mercosur este noua legislație anti-defrișare a UE — care urmează să intre în vigoare pe 30 decembrie și urmărește să reducă tăierea pădurilor tropicale. Aceste reguli sunt un punct sensibil pentru Brazilia, care dorește să-și construiască prosperitatea viitoare pe baza exporturilor agroalimentare și consideră regulile o barieră care ar anula efectiv câștigurile potențiale.
