Lecții estice pentru Occident - o analiză „The Economist”

În discursurile rostite joi seară la Ateneu, cu ocazia preluarii de către România a președintiei Consiliului UE, oficialii europeni au vorbit, între altele, și de reconciliere la nivel european. Jean-Claude Juncker, de pildă, spunea că se va face în așa fel, încât această Europă, care a fost divizată, să se concileze. Un mesaj de unitate. Dar pâna acolo, în interiorul Uniunii Europene se afirmă, în repetate rânduri, sus şi tare că iliberalismul e promovat puternic în statele estice şi centrale; că e un vânticel de populism care căpătă, încet, dar sigur, aspect de furtună. E adânc înrădăcinată în Occident ideea că Estul încă mai are un drum lung de recuperare pentru a atinge statutul de democraţie total funcţională. Aşa e, în unele aspecte. Tabloul e însă mai nuanţat decât atât, iar noţiunea de ruptură e, de multe ori, simplistă. The Economist vine cu câteva constatări de bun-simț, dincolo de clivajul clasic.

Agenda publică e deseori acaparată de ştirile care vorbesc de abuzurile de putere din Ungaria, Polonia şi, mai nou, şi România, de încercările acestor guverne de a limita libertatea de exprimare, de a subordona justiţia şi de a promova legi care încalcă statul de drept.

Agenţiile de presă europene au relatat pe larg despre cum Budapesta a adoptat legea sclaviei şi despre cum vrea înfiinţarea unui sistem judiciar paralel.

Polonia a încercat să scape de judecătorii incomozi de la Curtea Supremă, iar companiile de stat sunt populate numai cu acoliţii puterii.

În România, scandalurile de corupţie, încercările de subordonare ale justiţiei au avut şi ele un impact mare.

Toate aceste ştiri nu fac decât să readucă în discuţie vechile prejudecăţi.

„The Economist” însă insistă că aceste generalizări sunt greşite din mai multe puncte de vedere. E drept, abuzurile de putere există în Polonia şi Ungaria. Dar nu e tot ce poţi spune despre acele ţări.

Opoziţia din Polonia a devenit mai dinamică, iar Primăria capitalei Varşovia a fost câştigată recent de Coaliţia Civică într-un mod surprinzător, încă din primul tur. Partidul Lege şi Justiţie, contestat ani la rândul în stradă pentru promovarea iliberalismului şi atacurilor la adresa Bruxelles-ului, nu a mai câştigat nicio primărie dintr-un oraş mare. Întrebat dacă există o ruptură între Est şi Vest, noul primal al Varşoviei a catalogat această afirmaţie drept o prostie. Analiştii opoziţiei liberale susţin că, după disputele cu Uniunea Europeană, partidul Lege şi Justiţie, aflat la putere în Polonia, a scăzut în sondaje. Peste jumătate dintre cetăţenii polonezi se declară proeuropeni, printre ei numărându-se chiar şi votanţi ai partidului de guvernământ.

În Cehia, pluralismul liberal e încă bine promovat, iar mişcările civice şi ONG-urile care promovează libertatea de exprimare au activitate intensă în mai toate statele baltice. În Letonia, de exemplu, petiţiile online şi-au atins în multe cazuri scopul.

Democraţia din statele est-europene şi centrale a fost apărată întotdeauna în stradă, prin organizarea de proteste de amploare în care au fost fluturate steagurile Uniunii Europene. Cetăţenii estici proeuropeni au mărşăluit de multe ori, indiferent de vremea de afară, pentru a demasca abuzurile puterii în oraşe precum Budapesta, Varşovia, Praga şi Bucureşti.

„The Economist” aruncă o privire şi la ce se întâmplă în ţările dezvoltate ale Europei.

În Franţa, vestele galbene ies în fiecare weekend în stradă pentru a contesta administraţia Macron şi pentru a cere, între altele, inclusiv interzicerea migraţiei şi ieşirea din Uniunea Europeană. În Austria, extrema-dreaptă a revenit la guvernare, iar în Italia, guvernul e condus, de asemenea, de formaţiuni populiste. Între timp, partidele liberale din Germania au înregistrat cele mai slabe scoruri la ultimele alegeri, iar formaţiunea Alternativa pentru Germania câştigă tot mai mult electorat. Danemarca, de asemenea, a decis să-i mute pe solicitanţii de azil pe o insulă care, cândva, era rezervată pentru animalele cu boli contagioase.

E adevărat că instituţiile democratice din fostele state comuniste încă se chinuie să se reformeze. Dar eforturile făcute nu trebuie trecute cu vederea, ba din contră, trebuie încurajate şi susţinute.

Liderii europeni, fie că sunt vestici sau estici, trebuie să aleagă. Fie se pun de acord pentru a elimina diferenţele între statele membre şi pentru a crea un bloc comunitar omogen, fie merg pe varianta unei Europe cu două viteze, în care Vestul şi Estul sunt separate de o prăpastie adâncă. În cel de-al doilea scenariu, se poate spera, în ultimă instanţă, măcar la construirea unor poduri peste această falie. Prima variantă oferă o cale mai bună de mers înainte. Cea de-a doua pare hărăzită prăbușirii, conchide „The Economist”.

• Etichete:
• uniunea europeana
• democratie
• romania presedintia ue
• articole the economist
• est vs vest europa

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei