Video Exclusiv Cum se construiesc relaţiile în politică? Mărturia preotului care a fost în Biroul Oval de-a lungul mandatelor a 8 președinți americani

Simplitatea este cea mai bună cale în viaţă, indiferent dacă eşti preot sau liderul unei mari puteri, spune într-un interviu pentru Digi24 cel care în America este cunoscut ca „părintele Alex”. A fost în Biroul Oval în timpul mandatelor ultimilor opt președinți ai Statelor Unite, iar de actualul locatar de la Casa Albă, Joe Biden, îl leagă o prietenie de 40 de ani. Respectul reciproc şi valorile comune i-au unit pe cei doi şi au construit temelia unei relaţii care a trecut, firesc, din sfera profesională în cea personală.

Cristina Cileacu: Părinte, aveţi o relație foarte lungă cu președintele Statelor Unite, Joe Biden, și cu familia sa. Spuneți-ne, cum ați început această relație și cum se dezvoltă acum, încă vă întâlniţi cu președintele Statelor Unite, despre ce discutați?

Părintele Alex: Este foarte interesant, în Statele Unite, toți avem convingeri diferite în privinţa credinței și avem interesul să fim implicați în activitatea Congresului și Casei Albe. Arhiepiscopul Iakovos al SUA, celebrul arhiepiscop din America, a mărșăluit cu Martin Luther King la Selma, Alabama. În 1976, Jimmy Carter a fost ales și s-a întâmplat că Jimmy Carter nu l-a invitat la învestitură, deşi el fusese la învestiturile lui Nixon, Lyndon Johnson și Kennedy. (Arhiepiscopul Iakovos - n.r.) mi-a spus: vreau să vă implicaţi în relaţiile guvernamentale. Aşa că în 1977, mi-am început legăturile cu Biroul Oval, le-am dezvoltat prin prietenii, pentru că întotdeauna este vorba despre întâlnile cu oamenii și despre a-i trata cu respect. Dacă nu privim oamenii ca niște pietre de care ne împiedicăm, ei devin pietre pe care ne putem baza şi întotdeauna trebuie să respectăm piatra de temelie. Așa că, atunci când m-am dus în vizită la Jimmy Carter, nu am mers să-l vizitez pe președinte. Toată lumea voia să meargă la președinte. Eu m-am dus la portar, la grădinar, m-am dus la cel care servea apa sau vinul, i-am salutat secretarul şi asistentul. Apoi ei au făcut ceea ce fac oamenii în mod normal: i-au spus președintelui, nu-i aşa că părintele Alex este un tip simpatic?

Eu cred în tratarea oamenilor cu respect. Acel contact inițial m-a ajutat să dezvolt o relație cu Biroul Oval, de-a lungul conducerii a opt președinți. Am fost în Biroul Oval cu Jimmy Carter, Ronald Reagan, George Herbert Walker Bush, Bill Clinton, George Walker Bush, Barack Obama, Donald Trump şi desigur, Joe Biden.

Părintele Alex l-a ajutat pe Hunter Biden să treacă peste moartea fratelui său

L-am întâlnit pe Joe Biden în anii 80, era senator şi eram preocupaţi de problema relaţiilor greco-turce, Patriarhia Ecumenică, chestiunea Ciprului. Grecii, ca și românii, sunt oameni care muncesc din greu. Sunt mai mulți greci în Statele Unite decât români și am intrat în afaceri, restaurante, lustruit de pantofi, apoi am trecut la doctori, avocați. Mulți dintre ei îl cunoșteau pe Joe Biden, m-au prezentat când era la Delaware și am devenit prieteni. Când a decis să candideze în 1988 la funcţia de președinte al Statelor Unite, prietenii mei greci, un evreu și un grec, au spus: am vrea să-l întâlnești pe Joe Biden. Ne-am întâlnit la New York și m-a rugat să-l ajut. Problema era că Michael Dukakis candida şi el în 1988, așa că i-am făcut pe prietenii mei americani-greci să fie de acord că la fiecare 3 dolari strânşi pentru Dukakis, să pună un dolar şi pentru campania lui Joe Biden. Aşa că dacă pui politica şi banii laolaltă se deschid câteva uşi în privinţa relaţiilor.

Ne-am păstrat relația şi am fost întotdeauna prietenoși, foarte respectuoși. Apoi l-am cunoscut pe Beau Biden (n.r. - fiul lui Joe Biden, care a murit în 2015). Beau era un om extraordinar, plin de iubire și compasiune. A devenit procuror general şi când era campanie, Joe Biden mi-a cerut să-l ajut pe fiul său, în timp ce el îi ajuta pe mulți alții. Dacă ești tată sau mamă, când cineva face ceva pentru tine, apreciezi, dar când cineva face ceva pentru copilul tău, îl apreciezi de două ori mai mult. Așa că l-am ajutat pe Beau Biden şi Joe Biden m-a iubit mereu pentru asta. Beau Biden era prietenul meu și era prieten cu fiul meu, Michael, și soția mea, Xanty. Când urma să facă un eveniment la restaurantul fiului meu din Philadelphia, Beau Biden s-a îmbolnăvit, avea cancer la creier. În loc să vină Beau Biden, a venit Joe Biden, atunci vicepreședinte al Statelor Unite, ca să-şi reprezinte fiul.

Cristina Cileacu: Aţi ajutat familia să treacă peste pierderea lui Beau Biden?

Părintele Alex: Am făcut-o. Cu Hunter. Cel cu care am petrecut timp a fost Hunter Biden.

Va candida Joe Biden pentru încă un mandat?

Cristina Cileacu: Este acest semn de întrebare în Statele Unite cu privire la următoarele alegeri, dacă Joe Biden va candida sau nu. Ce l-aţi sfătui pe preşedinte, să candideze pentru al doilea mandat sau nu?

Părintele Alex: Cred că aceasta este o decizie pe care președintele trebuie să o ia cu familia sa. I-aș spune: urmați-vă inima! Cred că și-a atins visul. Este o poziție foarte impozantă cea de președinte al Statelor Unite. Acum sunt momente foarte dificile, ieșim din criza COVID, dar criza este încă prezentă. Sunt atât de multe alte situații care apar, dar dacă vrea să candideze, îl voi susține. Cred că este ca mine, eu am 77 de ani, el are 79 de ani. Va avea 80 de ani (n.r. în 2 ani). S-ar putea bucura de viață un pic mai mult, dar iubește politica și într-adevăr a fost o mare durere pentru el să vadă țara noastră divizată. Dacă ar vedea că a unit ţara, cred că ar fi mai mult decât fericit să plece. În cazul în care țara nu este unită, atunci el va simți că ceva neterminat şi, cunoscându-l, va dori să termine treaba. Și asta înseamnă mult pentru el.

O Americă profund divizată

Cristina Cileacu: Din perspectiva dvs, sunteţi preot, vedeți că America se reunește sau este încă foarte divizată?

Părintele Alex: Este foarte, foarte divizată. Sunt atât de șocat de ceea ce s-a întâmplat. Avem segmentul „AOC”, care este cultura de anulare. Și apoi avem segmentul de nebunie al extremei drepte, care este cultura negării, cei care neagă faptul că pe 6 ianuarie America a fost atacată de propriul popor. Să ajungă oamenii să-și imagineze compromiterea Constituției și a legii naţionale, să creadă că aşa este corect ne arată cât de mult este negată realitatea. Ca să înţelegi ce fel de persoană sunt, l-am căutat pe prieten de-al meu care este ortodox grec, un republican. I-am spus: ajută-mă să ajung la Liz Cheney (n.r. senator republican), la echipa ei, aș dori să fac o strângere de fonduri pentru Liz Cheney. Acum câteva săptămâni, am avut o strângere de fonduri în Connecticut pentru Liz Cheney, pentru că eu cred că cei de la putere trebuie să audă adevărul. România a fost parte din lumea Cortinei de Fier, lumea comunistă. Câți oameni ar fi putut să-i spună unui dictator ca Ceaușescu: ce faci tu este greșit pentru țară, pune țara pe primul loc, nu propria ta putere. Pune oamenii pe primul loc. Nu se putea face asta. America s-a regăsit în aceeaşi situaţie (n.r. - în perioada Trump). Nu putem permite niciodată demagogiei să ne ducă spre o dictatură. Cred că Joe Biden face tot posibilul să apropie oamenii și toţi vrem asta. Cred că lucrurile se mișcă în această direcție.

Puterea iubirii vs dragostea puterii

Cristina Cileacu: Îl cunoaşteţi foarte bine pe Joe Biden, iar ce știu eu despre Joe Biden este că experiența lui în politică atârnă greu. Credeți că politicienii pe care îi vedem astăzi în restul lumii, în Europa, sunt politicieni ca acest model, de a pune politica pe primul plan, iar persoana lor, puterea lor, pe planul al doilea?

Părintele Alex: Trebuie să ne uităm la fiecare lider politic în relație cu trecutul lui, dar eu cred că trebuie priviţi şi în relație cu valorile lor. Încerc să determin capacitatea de conducere prin valori. Cred ei în lucruri transcendente? Și voi spune că este un lucru simplu din filosofie: unii cred în dragostea puterii, iar alții cred în puterea iubirii. Putin, așa cum a dovedit acum, iubește puterea. Și i-am văzut pe alții care cred în principiul iubirii ca fiind relația cu propria lor țară, raportată la țările lumii. Admir acei lideri. Margaret Thatcher era o femeie foarte dură, dar oamenii nu știu că era o creștină foarte devotată. Am întâlnit-o de câteva ori în anii lui Ronald Reagan, un alt mare lider politic şi religios. Papa Ioan Paul al II-lea - cum putem uita ce a făcut pentru Polonia şi România? Așa că mereu caut la oameni valorile lor, dacă ei cred în aceste valori și doresc să sacrifice o parte din ei înșiși pentru a obține ce este mai bun pentru țară.

Nu doar Putin vrea să rămână la putere, ci și oamenii din jurul lui

Cristina Cileacu: Vedem o mulțime de crize și este foarte greu pentru oamenii obișnuiți să le rezolve, pentru că sunt create de evenimente care nu pot fi controlate, cum ar fi războaiele, dezvoltarea economiilor și așa mai departe. În același timp vedem că liderii sunt, să zicem, cumva dornici să păstreze puterea, nu neapărat să rezolve problemele oamenilor. Credeţi că încă lucrăm în jurul valorilor sau este o luptă pentru....

Părintele Alex: Nu este nicio îndoială că, odată ce ești la putere...

Cristina Cileacu: Vrei mai mult.

Părintele Alex: Este un afrodisiac, vrei să rămâi la putere. De aceea este foarte important ce avem în Statele Unite: două mandate de președinte. Franklin Delano Roosevelt a fost ales de patru ori și în timpul celui de-al patrulea mandat s-a stabilit mandatul dublu, opt ani sau zece ani. George Washington a fost cel care a stabilit precedentul în Statele Unite, că nu ar trebui să avem regi. Cred că acest tip de tradiție ar trebui să fie parte din toți liderii acestor guverne, pentru că nu numai că liderul vrea să rămână la putere, dar oamenii care sunt în preajma liderului vor să rămână la putere. Înțelegi ce spun? Nu este doar Putin, ci toți acei oameni.

Cristina Cileacu: Este gaşca.

Părintele Alex: Gaşca care este alături de lider. Așa că gaşca apare în toate aceste zone și cred că asta este foarte periculos.

Cea mai mare boală

Cristina Cileacu: Trăim într-un secol în care imaginea este mult mai importantă decât caracterul, decât sinele adevărat...

Părintele Alex: Maica Tereza, când a vorbit despre Statele Unite, spunea că cea mai mare boală din America este singurătatea. Câți oameni care au renunţat la ceea ce facem noi acum, dialogul față în față, în loc să facă asta, îi vom vedea stând pe canapea? Am nepoți, doi nepoți care stau pe canapea vorbind cu prietenii lor, mai degrabă decât unul cu celălalt, deşi ei se iubesc reciproc, dar sunt deconectaţi. Sunt mereu îngrijorat că sunt mai preocupaţi de imaginea celuilalt decât de înțelegerea sinelui. Socrate a spus: nu te poți cunoaște pe tine însuți dacă fugi de tine. Deci trebuie să intri în tine. Îmi amintesc de Mircea Eliade, care era o forță atât de puternică. Eram existențialist, când eram student la seminar, așa că el era unul dintre marii savanți pe care i-am citit. Și trebuie să dezvolți caracterul în sine, trebuie să găsești sens și scop în existența ta. Cred că se întâmplă să fie mai confortabil să ieși în afara ta, dar odată ce poți intra în tine, atunci găsești o liniște sufletească şi armonia care te ajută să faci faţă la ce este în exterior.

Cristina Cileacu: Dar avem această tendință de a fugi de sinele nostru și căutăm mereu lucruri strălucitoare în altă parte.

Părintele Alex: De aceea este foarte important, asta se numește „aurul nebunului”. Avem o comoară în credința noastră. Îl cunoști pe Ghandi, marele lider al păcii? Știți cine l-a inspirat pe Gandhi să promoveze non-violența? Tolstoi a vorbit cu Gandhi. Gandhi, apoi, l-a influențat pe Martin Luther King Jr. Gandhi avea o icoană, o imagine a lui Hristos în biroul său. Şi s-au dus acolo şi au zis: De ce îl ai pe Hristos? El este cel mai mare om care a trăit vreodată, ar fi spus Gandhi. Întrebarea este de ce, stimate domn, nu devii creștin? A răspuns: aş deveni, dar ce mă oprește sunt creștinii. Deci ideea este că atunci când vorbim despre oameni care ies la lumină, care ajung la un sine interior calm, trebuie să fim acea lumină. Trebuie să fim acel sine interior. Și dacă putem face asta, atunci putem da pacea şi altora, mai ales dacă au nevoie de ea. Ce spuneai tu mai devreme, primeam apeluri telefonice de la prietenii mei din întreaga lume din cauza crizei COVID și toți aveau o singură îngrijorare: copiii lor sau vecinii lor se sinucideau. Oamenii au devenit atât de înstrăinați prin COVID, frica ce i-a învăluit le-a paralizat spiritul şi trăiau în frică. Dragostea adevărată îndepărtează frica. Deci, dacă trăiţi în frică, aveți dragoste adevărată? Toate sunt legate. Ei au întrebat: ce am putea face? Probabil cel mai important lucru atunci când cineva se teme este acceptarea îmbrățișării. Și totuși, nu știm cum să ne îmbrățișăm unii pe alții. Dar asta nu este cu adevărat îmbrățișare. Pentru că în celălalt îl vezi pe Dumnezeu, în celălalt te vezi pe tine însuți.

Îmbrăţişarea de care avem toţi nevoie

Cristina Cileacu: Dacă nu mai știm cum să ne îmbrățișăm, știm încă cum să vorbim unul cu celălalt? Sau mai clar, cum să ne ascultăm reciproc

Părintele Alex: Exact, ai dreptate, și asta este partea dificilă. Ce trebuie să facem noi, cei care suntem în poziții de conducere, profesori, lideri religioși, lideri politici, trebuie să ne îmbrăţişăm reciproc puţin. Cele patru puteri din Statele Unite. Primul Amendament spune două lucruri: libertatea presei, libertatea religioasă. Presa trebuie să îmbrățișeze puțin mai mult religia și religia, presa. Din anumite motive, presa este foarte cinică cu privire la liderii religioși, probabil pentru că scrie despre toate păcatele lor. Și atunci poate că liderii religioși văd unele dintre păcate sau aud unele dintre păcatele presei şi nu comunică cu adevărat. Dar îţi poţi imagina dacă presa, puterea presei, puterea camerei de filmat, puterea cuvântului unei prezențe religioase inspirate ar putea atinge viețile altora? Așa ne-am putea îmbrățișa, ca să ne ascultăm unii pe alții, ca să ne putem lua în braţe.

Cristina Cileacu: Sunt oamenii suficient de toleranţi?

Părintele Alex: Eu cred că nu, nu sunt toleranți acum, pentru că aşa cum ai spus, nu se ascultă reciproc. Socrate, care a fost considerat cel mai deștept om din lume, a fost întrebat: de ce ești cel mai deștept om din lume? Şi el a răspuns: ştiu un lucru, că nu ştiu nimic. Toată lumea este atât de inteligentă, pentru că are smartphone-uri! Un lucru pe care îl știu este că știu totul. Între timp, smartphone-ul, creat de oameni, domină tot mai mult viața noastră. El ne domină, nu îl controlăm noi. Da, putem apela la Google și la toate celelalte lucruri, dar în același timp ne fură din prezența noastră și din propriul nostru sine. De câte ori poți avea o îmbrățișare virtuală și crezi că ești cu adevărat îmbrățișat? Cum poți fi sărutat virtual ca să simți că ai fost sărutat? Le spun nepoților mei tot timpul: vreau să mă îmbrățișaţi. Le spun că le dau 500 de dolari, dar trebuie să mă îmbrățișeze, aşa, să simt că îmi trosnesc oasele. Slavă Domnului că nu a trebuit să le dau încă 500 de dolari, sunt încă prea mici.

Posibilul şi imposibilul din fiecare zi

Cristina Cileacu: Cum am spus la un moment dat în conversația noastră, ne confruntăm cu câteva crize profunde. Care este sfatul dvs pentru oameni, ca să navigheze cumva prin aceste crize profunde?

Părintele Alex: Din nou, cred că trebuie să ne întoarcem la începutul a ceea ce înseamnă umanitatea. Înseamnă dragoste, înseamnă îmbrățișare, nu este complexă, și trebuie să trăiești cu elementul speranței. În Statele Unite suntem cu toții imigranți. Şi toţi au mers acolo cu această speranţă. S-au confruntat cu mari crize, boli, cu războaie mari. Dar a fost întotdeauna idealul de mâine. Știi, mâine soarele răsare iar. Cred că trebuie să ai asta în tine, dar trebuie să aveți o voce profetică, un ton profetic în liderii comunității, ceea ce înseamnă și părinții. Trebuie să dea speranță copiilor și să spună: lucrez pentru tine și mâine vei fi mai bun decât mine. Trebuie să le oferim oamenilor acel sentiment de speranță și națiunilor. Nu este destul să fie doar în sine, este nevoie de o speranţă mai presus. Și la sfârșit, ca preot, spun ceva ce încerc să fac în fiecare zi: lucrez ca și cum totul depinde de mine, mă rog ca și cum totul depinde de Dumnezeu. Îi las lui imposibilul. Eu fac posibilul. Așa îmi trăiesc viața.

• Etichete:
• pasaport diplomatic
• casa alba
• presedinti sua
• parintele alex

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei