Olanda, prinsă în scandalul adopțiilor internaționale. Povestea a două femei care au descoperit că de fapt, nu sunt surori
La începutul acestui an, un raport dezvăluia, în Olanda, fapte oribile în legătură cu adopțiile de copii din străinătate. O anchetă oficială a descoperit o serie de abuzuri, precum falsificarea certificatelor de naștere. Unii copii au fost cumpărați sau chiar furați de la părinții lor naturali. S-a vorbit și despre adevărate „ferme de copii” organizate în țări sărace ale lumii pentru a fi puse la dispoziția occidentalilor cu bani. Cazul a două femei care au crezut o viață că sunt surori, dar de fapt, nu erau, devine emblematic. Mirja și Doriet Begemann au luptat să dezvăluie scandalul și rolul pe care l-a avut statul olandez. Însă celor două femei le este greu să accepte adevărul despre trecutul lor. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Noi violențe în Amsterdam după atacul asupra fanilor israelieni ai echipei Maccabi Tel-Aviv. A fost decretată stare de urgență
Turiști surprinși de erupția unui vulcan
Comoară de 800 de ani, găsită cu detectorul de metale
Bulgaria amenință Olanda și Austria
Momentul în care Prima Doamnă a Indoneziei cade pe treptele avionului
Cum văd războiul copiii ucraineni
Turcia, confruntată cu un exod al medicilor tineri
Rareș Bogdan, despre Schengen: Am stat suficient în genunchi
IGSU va cumpăra două nave de la grupul olandez Damen
Pentru cuplurile fără copii, adopția este de multe ori ultima soluție ca să fie familia mult visată. Dar listele de așteptare sunt lungi. De aceea, mulți europeni înfiază din alte țări, cum ar fi Indonezia. Vor să aibă un copil și să le ofere un cămin celor pe care părinții i-au dat spre adopție din cauza sărăciei. Pe de altă parte, copii ca aceștia, din mahalalele Jakartei, riscă să se transforme într-o simplă marfă. Momentan, autoritățile din Olanda au suspendat toate adopțiile internaționale, inclusiv pe cele din Indonezia.
„Simțeam că nu suntem surori”
„Cred că este important pentru oricine să știe de unde se trage. Toată lumea are dreptul să-și cunoască rădăcinile. Acest lucru ne definește existența”, spune Mirjam Boer-Begemann, fost copil înfiat.
„Am avut mereu sentimentul că eu și Mirjam nu suntem surori biologice, că nu avem aceiași părinți. Întotdeauna am simțit asta. Este foarte ciudat ca oamenii să-ți spună că suntem surori, când cumva știi că nu este adevărat”, mărturisește Doriet Begemann, și ea fost copil înfiat.
Povestea lor începe în Indonezia, în septembrie 1979: este ziua adopției și cele două fetițe sunt luate de un cuplu olandez dintr-un orfelinat. Li se dau nume noi: Mirjam și Doriet. Se presupune că sunt surori, dar 41 de ani mai târziu un test ADN va dovedi că acest lucru nu e adevărat.
„Când ai informațiile scrise negru pe alb e o lovitură. Nu mă așteptam la asta. M-a afectat foarte mult”, mărturisește Doriet, care astăzi este o femeie în toată firea, ca și Mirjam.
Falsuri, nereguli și minciuni
Conform testului, cele două femei nici măcar nu sunt rude îndepărtate - așa cum, de altfel, Doriet bănuise mereu. De ani întregi analizează documentele de adopție, căutând cu disperare informații despre adevărata ei identitate. Dar nu a găsit decât falsuri, nereguli și minciuni.
„Pe un alt dosar văd o altă semnătură, tot a tatălui, și se vede că nu se potrivesc. Deloc. Am arătat-o tuturor. Puteți să o vedeți și voi. Și s-a spus asta, dar un judecător olandez s-a uitat la ea atunci și a decis că este în regulă. Chiar și mama zicea la fel. I-am arătat-o, dar nu a vrut să creadă”, povestește Doriet.
De-a lungul anilor, Doriet a întâlnit multe alte persoane adoptate în Olanda și majoritatea au discrepanțe similare în documentele de adopție. Printre acestea se numărăse află și avocata Dewi Deijle. Ea a convins guvernul olandez să înființeze o comisie de investigație.
„Ferme de copii”, trafic de persoane și documente falsificate
Raportul comisiei a fost publicat și a scos la iveală abuzuri șocante în cazurile de adopție internațională din Brazilia, Columbia, Indonezia, Sri Lanka și Bangladesh, toate dinainte de 1998. Se vorbește despre ferme de copii, trafic de persoane și documente falsificate.
„Au confirmat ceea ce noi spunem de ani de zile. Și speram, totuși, că vom auzi că situația nu este atât de gravă. Dar acum avem confirmarea că este foarte gravă”, spune avocata Dewi Deijle.
Ea reprezintă în instanță un grup de persoane adoptate care solicită statului olandez să le finanțeze demersurile de căutare a părinților biologici. Deocamdată, guvernul și-a recunoscut greșelile: faptul că a închis ochii prea mult timp.
„Statul nu a făcut ceea ce ar fi trebuit să facă. Ar fi trebuit să fie mai activ în prevenirea acestui abuz. Acesta este adevărul dureros. Trebuie să ne cerem scuze și, prin urmare, astăzi, în numele Guvernului, îmi cer scuze celor afectați”, a declarat Sander Dekker, reprezentant al Guvernului.
40.000 de copii au fost adoptați din străinătate
Raportul a avertizat că actualul sistem de adopții este în continuare vulnerabil la practici dubioase și s-a dovedit atât de riscant, încât a determinat guvernul să suspende adopțiile internaționale.
Mama adoptivă a lui Dewi Deijle salută decizia. Ea a avut încredere în autoritățile olandeze atunci când și-a adoptat fiica.
„Poate că mama ei biologică încă o caută. Nu am știut niciodată ce se întâmplă. Scuzați-mă. (Suspină) Mă întristează foarte mult să știu că cineva ar putea încă să își caute copilul. Este un gând teribil. Imaginați-vă că vă duceți fiica la grădiniță și când veniți să o luați, îți spun că au dat-o cuiva care poate avea mai bine grijă de ea”, spune Nelly Deijle, mamă adoptivă.
Începând cu anii '70, aproximativ 40.000 de copii au fost adoptați din străinătate de familii olandeze.
Intermediarii abuzurilor
Raportul comisiei de investigație arată modul în care organizații private intermediare au profitat de adopții și au participat la abuzuri. Mai multe organizații de acest fel au refuzat solicitările Deutsche Welle pentru un punct de vedere, un lucru ce nu-i surprinde pe cei afectați.
„În anii '80-'90, aproximativ 2,5 miliarde de dolari pe an au rezultat din adopțiile internaționale. E o industrie, nu? Vreți să-mi spuneți că nu am fi putut folosi un procent din acești bani pentru a ajuta familiile din aceste țări? Nu cred. Chiar cred că i-am fi putut ajuta pe toți”, spune Hillbrand Westra, ghid pentru adopții.
Căutarea adevărului, un demers dureros
Astăzi, Doriet și Mirjam sunt căsătorite și au propriii copii. Dar gândul că ar fi putut fi răpite sau vândute încă le bântuie. Părinții care le-au înfiat au fost nevoiți să plătească teaxe de plasament în valoare de mii de euro pentru ca adopția să fie finalizată. Doriet și Mirjam au crescut crezând că părinții lor biologici erau săraci, bolnavi și incapabili să-și întrețină copiii. Căutarea adevărului poate fi un demers dureros.
„Sunteți pregătiți să aflați că poate nu îi veți găsi? Că și documentele dvs. sunt false? Dacă sunteți pregătiți pentru asta, aș spune să începeți căutările. Noi avem 40 de ani, iar în Indonezia oamenii nu ajung la vârste înaintate, așa că poate sunt deja morți. Deci dacă ești fericit acum, poți alege să rămâi fericit”, spune Doriet Begemann.
Doriet și Mirjam au renunțat la căutarea rudelor din Indonezia. Întrebările lor despre origini și strămoși s-ar putea să nu primească niciodată un răspuns. Dar le rămâne viața împreună: viața lor în Olanda și promisiunea că se vor sprijini ca surori.
Editor : Luana Pavaluca
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News