Teodor Meleșcanu a depistat adevărata cauză a amânărilor succesive ale aderării României la Schengen

România este mai bine dotată tehnic decât toate celelalte ţări europene pentru a face față provocărilor pe care le-ar presupune aderarea la Schengen. Numai că de ani de zile România este ținută la poarta Schengen. Problema pe care o avem este de a înţelege care este adevărata cauză a acestor amânări succesive în legătură cu admiterea în Schengen, spune ministrul de externe, Teodor Meleșcanu. El a înțeles mizele după ce a vorbit deschis cu reprezentanții Olandei, țara care se împotrivește cel mai mult admiterii României în spațiul unic de liberă circulație, și le-a dezvăluit într-un interviu acordat Digi24.

Încheiem un an plin de evenimente complexe în toată lumea. În cazul României, am avut o premieră nefericită: politicienii au început să folosească poziţia ţării în dosarele internaţionale pentru rezolvarea problemelor personale. Ministrul de externe, Teodor Meleşcanu, explică de ce politica externă a unei ţări trebuie făcută pe o singură voce. „România este o ţară proeuropeană, care nu este legată doar de aspectele politicii, ale guvernării, de interesul de a promova o anumită imagine. La nivelul României este cea mai mare cotă de încredere a cetăţenilor în Uniunea Europeană”, spune Teodor Meleşcanu, în interviul acordat pentru emisiunea „Pașaport diplomatic” de la Digi24.

Balazs Barabas, jurnalist Digi24: Încheiem anul la „Paşaport diplomatic” cu ministrul de externe, Teodor Meleşcanu. Vă propunem o recapitulare a evenimentelor, dar să privim şi înainte, spre preşedinţia României la Consiliul Uniunii Europene.

Teodor Meleșcanu: Vă mulţumesc mult pentru invitaţie. Ce-i mai frumos decât să încheiaţi anul, la „Paşaport diplomatic”, cu ministrul de externe? Mulţumesc mult pentru invitaţie.

Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Aş vrea să începem, aşa cum spunea şi Balazs, cu o recapitulare. Au fost foarte multe vizite ale demnitarilor străini în România, pe parcursul acestui an, am vorbit şi noi cu demnitarii care s-au întâlnit cu dvs, avem acest privilegiu la „Paşaport diplomatic”, şi mulţi dintre ei au avut şi cuvinte mai puţin măgulitoare la adresa României, mai precis s-au referit la încălcările legate de statul de drept, la încălcările valorilor legate de statul de drept. Întrebarea mea este cât de mult contează cuvântul României în politicile europene?

Teodor Meleșcanu: România este o ţară - ca întotdeauna - specială. Nu facem parte nici din grupul marilor ţări europene, nici din grupul ţărilor mici, europene. Noi suntem o ţară medie la nivelul UE, o ţară care din zona în care trăim noi, Europa Centrală şi de Est, are cea mai mare creştere economică. Din acest punct de vedere, contribuţia pe care o are România şi ţările din zonă la dezvoltarea economică a UE este esenţială. Din punctul nostru de vedere, oricând, indiferent cu cine aţi discuta, vă va spune că România este una dintre ţările proeuropene şi care nu e legată doar de aspectele politice ale guvernării, de interesul de a promova o anumită imagine. Se bazează pe o acceptare foarte largă, din punct de vedere procentual, la toate anchetele care se fac. La nivelul României este cea mai mare cotă de încredere a cetăţenilor în UE. Sigur că preşedinţia UE ne va oferi o posibilitate extraordinară de a ne dovedi care sunt cu adevărat principiile, obiectivele pe care le urmărim şi care nu privesc numai dezvoltarea, bunăstarea populaţiei României, ci şi dezvoltarea UE în ansamblu şi creşterea rolului ei la nivel european şi al nivel mondial.

Atunci când o ţară îşi asumă preşedinţia Consiliului UE, în mod firesc este un interes foarte marcant din partea tuturor celorlalţi membri de a intra în contact, de a-şi prezenta principalele lor obiective, care sunt dorinţele, iniţiativele pe care le au şi solicită ca la nivelul preşedinţiei rotative, ţara care asigură această poziţie să fie informată, să cunoască şi să contribuie la găsirea unor formule de compromis care să permită adoptarea de decizii. Din acest punct de vedere, a fost, după părerea mea, o şansă deosebită, o şansă de a ne demonstra capacitatea noastră de a organiza astfel de evenimente deosebite şi în al doilea rând de a intra în contact direct cu toate ţările din UE, care au anumite interese, anumite preocupări, anumite priorităţi în raport cu activitatea UE.

În legătură cu funcţionarea statului de drept, aici este o chestiune foarte interesantă. România, ca şi alte ţări, este profund interesată de asigurarea unui sistem democratic, care să fie bazat pe statul de drept. În momentul în care intrăm în detalii, putem avea opinii diferite. Dar vreau să vă asigur că pentru România, statul de drept este una din valorile fundamentale pe care le-am promovat şi pe care le vom promova şi în continuare.

Cum stăm la capitolul relații cu vecinii?

Balazs Barabas: Când aţi preluat mandatul de ministru, aţi indicat ca prioritate relaţiile cu ţările vecine. Dacă le luăm la rând, Republica Moldova, Serbia, Bulgaria, Ungaria şi Ucraina, cum stăm în relaţiile cu aceste ţări?

Teodor Meleşcanu: Evident că pentru noi, cea mai importantă relaţie de vecinătate este cu Republica Moldova şi vă spun foarte deschis şi dvs, şi celor care ne urmăresc, că pentru noi, obiectivul fundamental în relaţiile cu Republica Moldova este sprijinirea şi consolidarea parcursului european al R. Moldova. Evident că este o ţară cu care avem o relaţie specială şi pentru care ne interesează foarte mult ca parcursul său să fie unul european şi pe viitor.

Imediat după aceea, vine bineînţeles, o ţară cu care avem relaţii foarte strânse şi care are o bază extrem de solidă a dezvoltării raporturilor noastre. Este vorba de Ungaria. În primul rând, este cel mai important partener economic al nostru din zonă. Nu ascund nici faptul că probabil am avut şi şansa să am o relaţie personală de mare prietenie cu Peter Szijjarto şi vă asigur că toată colaborarea dintre noi se bazează pe principiul fundamental pe care îl avem, interesul comun de a dezvolta raportul dintre ţările noastre.

În relaţiile cu Ucraina, care este de asemenea o ţară în apropierea noastră, există bineînţeles un sprijin foarte puternic al României pentru suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Ucrainei. Poziţia noastră a fost întotdeauna o poziţie de sprijin ferm pentru Ucraina, pentru posibilitatea ca ucrainenii să-şi decidă propria lor soartă. În acelaşi timp, avem şi o relaţie care este foarte solidă, relaţia dintre minoritatea ucraineană care trăieşte în România şi minoritatea română din Ucraina. Aceasta este o minoritate istorică, ea nu a fost creată prin emigrarea unor români în Ucraina, este vorba de o populaţie care acum trăieşte pe un teritoriu care acum face parte din Ucraina. Această relaţie ar trebui să fie una dintre cele mai importante punţi între România şi Ucraina. Din păcate însă, avem unele probleme care sunt legate de alte preocupări ale Ucrainei privind folosirea limbii de stat. Noi suntem foarte serioşi şi înţelegem că este important ca într-o ţară să se respecte limba oficială a autorităţilor, a marii majorităţi. În acelaşi timp, însă, considerăm că minorităţile trebuie să aibă posibilitatea de a-şi păstra identitatea lingvistică, religioasă, culturală, tradiţiile istorice şi din acest punct de vedere, avem un dialog, să spunem, foarte vioi cu Ucraina în ceea ce priveşte legea educaţiei din Ucraina, încă o lege privind folosirea limbii oficiale la posturile de radio şi tv, în presă etc.

Preocupări pentru „armata” din Kosovo. Ne putem aștepta la dispute cu forțele KFOR, la care participă și România

Cristina Cileacu: Serbia?

Teodor Meleşcanu: Am uitat de Serbia, pentru că plec de Crăciun la Belgrad. Este una dintre ţările cu care noi am avut întotdeauna o relaţie foarte strânsă de prietenie şi de colaborare. Sprijinul nostru pentru Serbia este acela de a încerca să accelerăm, să sprijinim toate eforturile pe care le fac pentru admiterea în UE. Pentru preşedinţia noastră la Consiliul UE, una din priorităţi va fi şi încurajarea deschiderii unui număr cât mai mare de dosare, astfel încât Serbia să poată avansa pe drumul Uniunii Europene.

Balazs Barabas: Între Serbia şi Kosovo sunt tensiuni în momentul acesta, legat de armata pe care Parlamentul din Kosovo a votat-o. Este acesta un motiv de îngrijorare pentru România?

Teodor Meleşcanu: Este un motiv de îngrijorare pentru România, întrucât relaţia dintre Serbia şi Kosovo este o relaţie care are efecte deosebite asupra Balcanilor de Vest în ansamblu,şi asupra priorităţilor pe care şi Serbia şi Kosovo le au în relaţiile cu UE. În mod evident, unele dintre măsurile care au fost adoptate, cum ar fi creşterea cu 100% a taxelor vamale pentru produsele din Serbia şi din Bosnia-Herţegovina sau decizia Parlamentului de a transforma forţele de securitate din Kosovo într-o armată naţională, în mod evident creează probleme, teme, care pot fi discutabile. Din punctul nostru de vedere, nu suntem o ţară singulară, preocupată de aceste măsuri care s-au luat. Din punctul nostru de vedere, vor trebui să fie găsite soluţii foarte concrete şi etapizate în legătură cu o eventuală punere în aplicare a acestei decizii a Parlamentului. Vă dau un singur exemplu, România participă la forţele KFOR din Kosovo şi evident că ne putem aştepta, poate într-un moment sau altul, la anumite dispute între armata naţională, kosovară, care asigură tot teritoriul, şi forţele KFOR din Kosovo, care sunt o misiune hotărâtă de către ONU, în acelaşi timp sprijinită foarte ferm de către NATO.

România păstrează distanța în relația cu Rusia

Balazs Barabas: Există foarte multe tensiuni între UE, NATO şi Rusia şi la nivel politic şi la nivel militar. Cum priveşte România Rusia, relaţiile cu Rusia, sunt un factor de pericol sau altceva?

Teodor Meleşcanu: Din păcate, există o anumită preocupare faţă de politicile Rusiei în zonă şi nu numai pe zona de frontieră externă a UE şi NATO, ci şi în relaţiile dintre Rusia şi ţările membre UE în ansamblul lor. Politica pe care noi o urmăm este o politică adoptată la nivelul NATO, care se bazează pe două elemente fundamentale: descurajarea oricăror acţiuni ostile din partea Rusiei şi în al doilea rând, dialogul dintre ţările membre ale NATO şi UE şi Federaţia Rusă. Aceasta este poziţia fermă şi a României, pe care o promovăm în continuare cu foarte multă seriozitate. Ceea ce trebuie să facem este să asigurăm o descurajare a unor activităţi de acest tip, care se bazează pe o creştere militară fără precedent a prezenţei ruse în Marea Neagră şi în al doilea rând, pe faptul că există un număr foarte important de manevre militare, care au un impact profund negativ asupra relaţiilor cu celelalte ţări ale UE. Orice reacţie pe care a avut-o NATO sau UE a fost una defensivă şi foarte echilibrată. Niciodată nu am luat măsuri care să implice un anumit tip de răspuns din partea Federaţiei Ruse şi vom continua această politică, pe de o parte de a obţine o descurajare echilibrată şi în funcţie de nevoile care sunt şi în al doilea rând de a avea un dialog pe tot ceea ce reprezintă relaţia cu Rusia. Cu o singură condiţie: respectarea sancţiunilor economice. Dorim o relaţie, noi ca ţară, cu Rusia, o relaţie pragmatică, o relaţie care să conducă la beneficii pentru ambele ţări şi o relaţie care să se bazeze pe respectarea principiilor dreptului internaţional. În continuare vom avea aceeaşi politică.

Să găsim și câțiva Popescu sau Ionescu care să beneficieze de proiectele Ungariei în Transilvania 

Cristina Cileacu: Reprezint partea română din echipa binaţională, mixtă. Am două întrebări despre Ungaria. Aţi menţionat că sunteţi foarte bun prieten cu ministrul de externe al Ungariei, cu Peter Szijjarto, ceea ce spune şi el de câte ori are ocazia, e minunat. Prima întrebare este legată de faptul că guvernul ungar face foarte multe investiţii în Transilvania şi o primă întrebare ar fi cum vede guvernul din România acest lucru? Iar a doua este legată de poziţionarea ca lider informal în regiune a Ungariei. Este o ţară mai mică şi cu mai puţine resurse decât România şi totuşi noi cumva nu reuşim să avem această poziţie, informală ce-i drept, de lider regional.

Teodor Meleşcanu: În legătură cu prima temă, în mod evident există o preocupare la nivelul ambelor guverne în legătură cu proiectele de sprijinire economică din România. Din acest punct de vedere, am avut mai multe discuţii şi domnul Szijjarto a fost extrem de serios şi de realist atunci când am discutat. Noi nu avem nimic împotriva unor proiecte, a unor planuri de sprijinire economică a unor proiecte din România, însă trebuie să fie o delimitare foarte clară. Aceste fonduri nu pot fi alocate doar populaţiei care are o etnicitate diferită. Şi am spus întotdeauna că dorim să colaborăm la acest program de dezvoltare şi de sprijin, la nivelul autorităţilor de la Bucureşti şi de la Budapesta, şi în al doilea rând dorim foarte mult ca printre proiectele care vor fi aprobate până la urmă să găsim şi câţiva „Popescu" sau „Ionescu" care să beneficieze de acest sprijin. Prima consecinţă a discuţiei pe care am avut-o este legată de condiţiile privind dorinţa de a accesa fonduri de sprijin. Deci este un pas bun, înainte, şi eu am convingerea că dacă prin dialogul nostru, la nivel personal şi la nivelul autorităţilor din România şi Budapesta, vom reuşi ca acest proiect să fie unul de succes pentru toată lumea, pentru cele două ţări, şi nu o temă de dispută între noi. Este una din preocupările pe care le am ca prioritate în relaţiile cu Ungaria.

De ce Ungaria are un rol informal de lider regional

În ceea ce priveşte vizibilitatea, să spunem, a Ungariei la nivel european, ea se datorează faptului că la ora actuală în Ungaria, forţele politice care sunt la guvernare se bucură de un sprijin popular foarte important. Sigur, sunt şi manifestaţii de protest, însă, în mod evident este vorba de un guvern care se bucură de o solidă bază electorală şi în al doilea rând, este o ţară cu o politică foarte coerentă pe plan extern. Atât preşedintele, cât şi prim-ministrul, cât şi ministrul de externe vorbesc aceeaşi limbă, ceea ce dă o credibilitate foarte mare mesajului extern al Ungariei.

Eu întotdeauna am crezut, din momentul în care am avut primul mandat de ministru, că problemele referitoare la securitatea naţională şi la politica externă nu trebuie să fie teme de dezbatere internă. Dacă vrem cu adevărat să ne promovăm interesele, trebuie să avem poziţii coerente şi structurate, pe care toată lumea să le folosească, de la Parlament, la preşedinte, la prim-ministru, la ministrul de externe şi la alţi miniştri. Cheia succesului, dacă vreţi să vorbim aşa, în termeni foarte direcţi, a Ungariei, este faptul că au o poziţie coerentă pe plan internaţional. Mi-aş dori ca şi noi să avem acelaşi tip de abordare şi sunt convins că în momentul acela şi România va fi mult mai vizibilă la nivel european şi la nivel internaţional.

Care este adevărata cauză a amânărilor succesive ale aderării României la Schengen?

Balazs Barabas: Parlamentul European a recomandat Comisiei Europene acceptarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen. Este acesta un pas înainte sau doar un gest protocolar?

Teodor Meleşcanu: Nu este prima rezoluţie a PE pe această temă, într-adevăr au fost trei sau patru rezoluţii succesive, în care Parlamentul European s-a pronunţat cu o majoritate foarte largă în favoarea admiterii României şi a Bulgariei în zona Schengen. Din punctul nostru de vedere, al României, politica Schengen de liberă circulaţie a oamenilor, mărfurilor, capitalurilor, serviciilor, este extrem de importantă pentru România. Ceea ce ne preocupă este faptul că acest acord Schengen este un acord care se referă strict la modalităţile de asigurare a celor patru libertăţi de circulaţie în piaţa unică europeană. România a făcut eforturi deosebite, evident, şi cu sprijinul UE, dar şi cu investiţii din partea guvernului român, pentru a avea la ora actuală cea mai bună modalitate şi cele mai bune tehnici de supraveghere a frontierelor externe ale UE. Şi toată lumea recunoaşte acest lucru, că la ora actuală România este mai bine dotată din punctul de vedere al mijloacelor tehnice, decât toate celelalte ţări europene. Problema pe care o avem este de a înţelege care este adevărata cauză a acestor amânări succesive în legătură cu admiterea în Schengen.

Cristina Cileacu: Şi care este?

Teodor Meleşcanu: Singurul răspuns pe care pot să vi-l dau este un anumit interes, care poate să fie politic. Am avut discuţii cu una dintre ţările, nu vreau să dau nume aici, dar care este principalul adversar al admiterii României în Schengen.

Cristina Cileacu: Olanda?

Teodor Meleşcanu: Aţi spus-o dvs, n-am spus-o eu.

Cristina Cileacu: Eu v-am întrebat, da.

Teodor Meleşcanu: Asta-i viaţa, aşa, dar trebuie să dau din cap şi să vă spun că da. Discuţia pe care eu am avut-o a fost extrem de directă. Am spus, admiterea României în Schengen nu ţine nici de libera circulaţie a oamenilor, nici de capitaluri, nici de servicii, nici de alte probleme. Lucrurile se desfăşoară în contextul tratatului de la Lisabona. Principala problemă care există, aşa cum o văd eu, şi o spun foarte deschis şi candid, este procesul de trecere peste graniţă a mărfurilor şi produselor. Este o temă care provoacă o anumită preocupare. Pentru că în România, în loc să stea camionul cu piese pentru Germania sau cu produse pentru Italia, evident că se dezvoltă foarte mult competitivitatea noastră faţă de alte societăţi. Există o preocupare în ţările europene, pentru tendinţa de delocalizare a unor întreprinderi în ţările din Europa Centrală şi de Est. Lucru care este firesc, avem o piaţă a muncii bine calificată, salarii mai mici şi evident că pentru companii există un interes de a delocaliza aici. Evident că în ţările respective asta creează anumite probleme, inclusiv de şomaj. Admiterea în Schengen nu este doar un avantaj doar pentru România, este un avantaj reciproc şi pentru noi, şi pentru ţările UE.

• Etichete:
• pasaport diplomatic
• teodor melescanu
• aderarea romaniei la schengen
• relatia romania rusia
• romania presedintia ue
• teodor melescanu interviuri
• relatia ungaria romania
• kosovo armata

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei