Live

Video Documentar Arte: „Să ne apere Dumnezeu de corona”. Un reportaj despre România habotnică vs România reală

Data actualizării: Data publicării:

„Să ne apere Dumnezeu de corona”, este un documentar realizat de canalul TV Arte despre ce s-a întâmplat în România în perioada pandemiei. Jurnaliștii străini au vrut să vadă cum se luptă cu noul coronavirus într-o țară religioasă. Carla Tănasie, jurnalist Digi24, este prezentă în acest film - care va fi difuzat și la Digi24 -, documentarul având la bază reportajele făcute de ea în cadrul campaniei „Pacient în România”. Jurnaliștii de la Arte au constatat în documentarul de o jumătate de oră că mulți români cred că Dumnezeu ne apără de orice. „Este important să credem, să ne rugăm, însă nu ne apără din păcate și de coronavirus”, aceasta a fost ideea acestui documentar, spune Carla Tănasie. 

Vă invităm să urmăriți mai jos un fragment din acest reportaj, care poate fi vizionat integral la Digi24 sâmbătă, la ora 16:00.

Sute de oameni, înghesuiți unii în alții. Pelerinajele religioase sunt ceva ce nu poate lipsi pentru mulți credincioși în România ortodoxă.

- Credința noastră este mult mai importantă decât legile țării. Nu avem încredere în ele, ne încredem doar în credința noastră.

Aproape jumătate din români, așa arată sondajele, nu iau în serios virusul. Lucrul acesta vrea să-l schimbe Carla Tănasie. Jurnalista relatează în mod constant despre cum se luptă spitalele românești, care sunt cronic subfinanțate, cu coronavirusul.

- Medicii sunt îngrijorați că am putea ajunge în situația în care vor fi nevoiți să decidă cine trăiește și cine nu. Și Maria ține cu încăpățânare la vechile ritualuri religioase.
O schimbare a mentalității nu este ușor de obținut într-una din cele mai religioase țări din Europa.
- Acolo unde este Dumnezeu nu există nicio boală. Acolo există doar sănătate, frumusețe și iubire.

Ora 7 dimineața, în Romanești. Maria Uțica și alți credincioși din satul ei s-au adunat ca să plece în pelerinaj. 14 pelerini sunt cu toții. Au închiriat un autocar cu șofer. 12 euro de persoană costă excursia. Sunt mulți bani pentru românii care locuiesc în provincie. Maria organizează de mulți ani pelerinaje. Credincioasa de 65 de ani este pensionară. Soțul ei a murit demult.

- Iisus Cristos a fost răstignit pe cruce și noi cinstim astăzi crucea. Suntem credincioși practicanți convinși. Asta e tradiția noastră. Ținem toate sărbătorile.

România este considerată una din cele mai religioase țări din Europa. 95 la sută dintre români se declară credincioși. Ritualurile ortodoxe sunt prezente frecvent în viața cotidiană, dar din cauza virusului au fost drastic restricționate.

- Am avut o pauză de câteva luni în care nu am avut voie să călătorim nicăieri. Bisericile au fost închise. Acum, mulți nu mai au bani ca să-și poată plăti pelerinajele noastre.

„De fiecare dată noi am venit mai sănătoși de acolo de unde am mers”

După trei ore de mers ajungem la mănăstirea Caraiman. Grupul Mariei de pelerini vrea să participe la slujba de aici. Mai nou, intrarea este permisă doar cu mască. Slujba a început deja. Mănăstirea este unul din cele mai iubite locuri de pelerinaj. Aproape în fiecare săptămână Maria își programează călătorii în astfel de locuri sfinte, aflate adeseori departe de satul ei.

- Ne place și vrem să facem asta. Vrem să cunoaștem lucrarea lui Dumnezeu. Ce este mai frumos decât să-l afli pe Dumnezeu și să-l slujești? Să știți că de fiecare dată noi am venit mai sănătoși de acolo de unde am mers.

Nu doar în mănăstirea Caraiman este sărbătorită Înălțarea Sfintei Cruci. Și la 400 de kilometri, în nord-est, pe așa-numitul Drum al Crucii s-au adunat oameni. Aici este sărbătorită ziua în mod tradițional pentru a marca patimile lui Iisus Cristos. Sute de pelerini merg pe drumul de un kilometru care duce la mănăstirea Hadâmbu. Și Vasile participă la acest drum.

Vasile Jigolea este pensionar și participă de 20 de ani la acest pelerinaj. Verișoara lui, Elena, îl însoțește adesea.

- Nu, Dumnezeu ne păzește cu mare dragoste, cu mare credință. Ne numără pașii. Trebuie să avem Crucea și sfântul busuioc cu noi. Astea sunt obiceiurile noastre, tradiția. Și așa ne ajută Dumnezeu în continuare. Ne rugăm tot timpul. Spunem Tatăl nostru și alte rugăciuni tot drumul până la mănăstire. Ne rugăm să fie mai bine. Aici nu prea există de muncă.

Nord-estul României în mod special este afectat de sărăcie și de migrație. Oamenii de aici se simt lăsați singuri de politică.

„Credința noastră este mult mai importantă decât legile țării”

- Credința noastră este mult mai importantă decât legile țării. Nu avem încredere în ele, doar în credința noastră ne încredem.
- Credem în religia noastră, iar călugării ne ajută. Ei ne-au construit acest drum, ne ajută în acestă regiune săracă.

Aici trăiesc oameni foarte săraci, necăjiți. Pe Drumul Crucii sunt 14 troițe. La fiecare troiță pelerinii se opresc să spună rugăciuni și să primească pomană. Și Vasile primește pomana recunoscător.

Riscul ca aceste pelerinaje să răspândească coronavirusul nu este conștientizat. Al doilea val al epidemiei COVID a atins România deja în luna septembrie. Jumătate din paturile ATI sunt deja ocupate și în Spitalul Județean din Pitești. Carla Tănasie este jurnalist de televiziune și vrea să-și trezească compatrioții la realitate. Aproape jumătate din români, arată un studiu al Novel Research, nu iau în serios epidemia. Este și motivul pentru care Carla și cameramanul ei filmează în secțiile de Terapie Intensivă din țară, să-i facă conștienți pe români de cât de necruțător este virusul.

- Acum trebuie să ne îmbrăcăm atât de bine încât să nu rămână nicio bucățică de piele liberă. Totul trebuie acoperit. Vom primi și o vizieră și o bonetă. Medicilor le este mereu teamă în momentul în care intrăm aici.

Echipa lucrează pentru postul privat de televiziune Digi24.

„Nu reușim să avem nicio zi fără decedați”

- Am considerat că este necesar să filmăm astfel de reportaje. Oamenii de afară, care nu sunt bolnavi, nu au altfel cum să vadă care este situația din spitale. Medicilor le este teamă că am putea ajunge în situația în care să trebuiască să aleagă cine trăiește și cine nu trăiește. Acum suntem în Secția de Terapie Intensivă, în zona roșie.

La mijlocul lui septembrie România se numără printre țările cu cea mai mare rată a mortalității din UE din cauza COVID-19. Această secție de Terapie Intensivă are de la începutul pandemiei mulți pacienți și puțin personal medical. Jurnalista nu este prima oară aici. Jurnalista îl intervievează mai întâi pe directorul spitalului, Gabriel Copciag.

- Care este situația acum în județul Argeș?
- Situația este foarte foarte gravă, zic eu. Noi am fost tot timpul aici. Secția de Terapie Intensivă nu a fost nicio clipă goală. A trebuit să suplimentăm totul. Totuși nu reușim să avem nicio zi fără decedați.

Pentru director reporterul este binevenit în aceste vremuri.

- Asta se urmărește cu reportajul, să facă populația să-și ia niște măsuri de protecție și să se comporte altfel în fața bolii. În această țară nu suntem crezuți fără astfel de reportaje. Fără astfel de imagini avertismentele medicilor nu au avut efect. Populația nu înțelege încă ce se întâmplă aici, deși au trecut câteva luni bune. Nu se poate comunica prea mult cu pacienții COVID de aici.

- Cum vă simțiți?
- Nu mai știu cum. Mi-a fost foarte rău, mi-era greață. Mi-am pierdut conștiența.
- Ați primit oxigen suplimentar?
- Doar vreau să merg acasă.
- Este îngrozitor să vezi oameni care se chinuiesc pur și simplu să respire. Ce este ciudat la această boală, o spun medicii, am văzut și noi, este că ei pot respira, zic că se simt bine, dar aparatele arată că saturația oxigenului în sânge scade rând pe rând.

„Credința nu exclude boala, trebuie să ne apărăm și să credem în Dumnezeu, să urmăm sfatul experților”

- Am dizolvat pastilele în apă, el nu mai poate înghiți singur pastiluța.

Nicio țară din UE nu dă așa puțini bani de la buget pentru sistemul său de sănătate ca România. Spitalele sunt învechite mai cu seamă în provincie. De zeci de ani specialiștii au plecat să muncească în Occident. Cei care au rămas duc o luptă la limită.

- Este greu și pentru cadrele medicale. În timpul în care stai în secția aceasta ATI nu pot să bei apă, nu poți să mănânci, nu poți să mergi la toaletă.

Mulți dintre pacienți vin din satele din apropiere și nu știu cum s-au infectat cu coronavirusul.

- Cum e aici pentru dumneavoastră, să vedeți atâta suferință în jur?
- Foarte greu. Dumnezeu ne-a trimis o boală grea, dar mă simt binișor.
- De ce spuneți că boala vine de la Dumnezeu?
- Păi de la cine? Dumnezeu e cu puterea.
- Credința nu exclude boala, trebuie să ne apărăm și să credem în Dumnezeu, să urmăm sfatul experților. Pentru că este vorba de o boală nouă, despre care nici măcar medicii nu știu totul.

„În momentul în care plecăm din această secție de Terapie Intensivă ne rămân pe retină imagini cu oamenii, cu privirile lor disperate”

După o oră echipa de televiziune trebuie să părăsească secția de Terapie Intensivă.

- Trebuie să dezinfectăm aparatura.
- Da, da, da.
- În momentul în care plecăm din această secție de Terapie Intensivă ne rămân pe retină imagini cu oamenii, cu privirile lor disperate. Unii dintre ei nu pot să vorbească. Din fericire, astăzi nu am avut pacienți intubați. Ei sunt cei care cel mai adesea ajung să decedeze.

Jurnaliștii se îndreaptă spre redacția lor din București.

În acest timp are loc pelerinajul pe Drumul Crucii spre mănăstirea Hadâmbu. Au ajuns la ultima troiță.

Editor : Liviu Cojan

Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Top citite

Recomandările redacției

Ultimele știri

Citește mai multe

Te-ar putea interesa și

Nouă polițiști de la Secția 16, condamnați după ce au torturat doi tineri. Nouă ani de închisoare pentru un fost lider de sindicat

Campania „Avem același sânge” revine. Facem apel la donarea de sânge, dar și la reforma sistemului de transfuzie

Master în Toxicologie la UMF Timișoara. Viitorii medici vor învăța cum să trateze pacienții dependenți de droguri

„Sper ca Allah se va răzbuna pe el”. Cum a primit vestea prăbușirii regimului Assad mama copilului a cărui moarte a declanșat războiul

Partenerii noștri