ROMÂNIA FURATĂ. ICA - privatizarea cercetării alimentare din România s-a făcut la prețul unei nunți luxoase
Institutul de Chimie Alimentară este astăzi notoriu, dar nu pentru descoperirile din domeniul alimentației publice, ci pentru un dosar penal plimbat în instantele de judecată aproape opt ani. Actual om de afaceri, om politic și fost colaborator al Securității, Dan Voiculescu este acuzat de privatizarea frauduloasă a institutului, alături de alți 12 inculpați. Singura vină a Institutului de Chimie Alimentară a fost că era situat în cea mai vânată zonă rezidentială din Capitală: malul lacului Herestrău.
Sediul central al fostului Institut de Chimie Alimentară arată astăzi ca după război: tratatele zac abandonate pe holuri, studiile scrise în zeci de ani s-au îngălbenit din cauza umezelii, pereţii sunt plini de igrasie, iar tavanul stă să cadă. Doar câteva zeci de eprubete sparte și mirosul înțepător de substanțe chimice mai amintesc de vechile laboratoare.
„În incinta care există, strada Gârlei nr 1, există o clădire foarte frumoasă, plus alte clădiri adiacente, exista o serie de laboratoare : laboratorul de analize chimice, laboratorul de valorificare a substanţelor secundare, (...) în afara sediului central a existat acea modă ca cercetarea să fie alături de producţie”, explică Benone Velcescu, fost cercetător ICA.
Istoria institutului începe în 1925
În 1925, statul român a prins gustul chimiei alimentare: înfiinţează Institutul Experimental pentru Cultivarea și Fermentarea Tutunului. Guvernul condus de Ionel Brătianu îi dă noului institutut, din rezervele statului, 15 ha de teren pe malul lacului Herestrău. Aici urmau să se studieze soiurile de tutun pentru a obtine unul de calitate superioară.
Trei ani mai târziu, este dat în folosinţă sediul central al institutului, situat pe strada Gârlei. Dupa instaurarea regimului comunist, guvernul Petru Groza decide transferarea Institutului Tutunului la cel de Cercetări Alimentare și Pisciole. Experimentele în domeniul alimentar se fac în impozanta clădire de lângă Herăstrău, iar proiectările tehnice - în actualul sediu al Ministerului Educației.
„Toată industria alimentară a fost construită pe baza cercetărilor acestui institut şi a proiectării, pentru acest institut avea şi un compartiment foarte mare de proiectare. Institutul nu numai că avea menirea să verifice, dar cerceta cele mai bune reţete, elabora tehnologii şi apoi era implicat până la construirea unităţilor de industrie alimentară şi în monitorizarea producţiei, îmbunătăţirea calităţii alimentelor şi sigur, atunci nu se vorbea de siguranţa şi securitatea alimentară atât de mult cât se vorbeşte astăzi, de trasabilitate, de autenticitate, însă lucrurile acestea se făceau. Culmea, se făceau , şi alimentele erau foarte bine controlate”, a povestit Gheorghe Mencinicopschi, fost director al ICA.
În 1981, Institutul de Cercetări Alimentare şi Piscicole primeşte un nume nou: Institutul de Chimie Alimentară. Este momentul în care în toate fabricile din industria laptelui, a berii sau a zahărului sau în fabricile de prelucrare a cărnii se înfiinţează laboratoare de cercetare subordonate ICA.
„Era laboratorul de lapte, care era în curtea fabricii de lapte din Militari unde acuma este CORA, era laboratorul de carne, acest laborator funcţiona la abatorul Glina, laboratorul de bere, pe lângă fabrica de bere Griviţa, laboratorul de amidon şi zahăr era lângă fabrica de Glucoză”, rememorează Anica Ilie, fost cercetător la ICA.
„Abatatorul de 1 milion de porci, Comtim-ul din Timişoara, asta înseamna un milion de porci tăiaţi anual, a fost făcut de IPSCAIA cu sprijinul tehnologic al ICA. Eram cele două institute. IPSCAIA făcea clădiri, planurile de montaj, de instalaţii, noi veneam pe partea de tehnologie”, povestește Benone Velcescu, fost cercetător.
Angajaţii institutului făceau cercetări chimice şi biochimice, căutau noi procese şi procedee tehnologice alimentare şi chiar proiectau echipamentele pentru producerea alimentelor. Nutriţioniştii avizau toate reţetele, de la cele pentru salamuri sau brânză topită, până la conserve de peşte sau ulei de gătit.
„Se făceau lucruri extraordinare, printre care am proiectat model experimental pentru fabricarea caviarului artificial. Lucruri foarte foarte interesante. (...) instalaţie pentru dezvoltarea alegei spirulină, pentru spirulină. Foarte interesant”, spune Anica Ilie, fostă cercetătoare.
Anii 80 au adus cursa pentru plata datoriei externe. Printre consecinţe, tăierea banilor pentru cercetarea de orice fel. Inclusiv cea alimentară. Revoluţia prinde institutul cu aparatura încă performantă a anilor 70 şi cu 400 de cercetători specializaţi în toate ramurile industriei alimentare.
Cum a început implicarea lui Dan Voiculescu
În 1991, implicarea omului de afaceri Dan Voiculescu în destinul tragic al ICA, începea sa prindă contur. Ovidiu Popescu, directorul Institutului de Chimie Alimentară, decide asocierea cu o firma cu sediul în paradisul fiscal din Cipru, pe nume Crescent. Astfel ia naştere BIOPROD SRL. Actionarul majoritar este Crescent, cu 51%, firmă înființată în 1984 și controlată de Dan Voiculescu.
Firma este înscrisă la Registrul Comerțului printr-o cerere semnată doar de directorul institutului, deși legea română în vigoare la acea dată impunea acordul Ministerului Agriculturii şi al Academiei de Ştiinţe Agricole.
La doar un an de la înscrierea noii firme, conducerea BIOPROD decide să construiască Stația de Alimente Băneasa. Peste 6000 de mp din cei 36 de mii ai institutului sunt puși la bătaie pentru ridicarea unei clădiri care, de fapt, n-a fost construită niciodată. În locul ei, pe o suprafaţă de 1.300 de metri pătraţi, răsare un ansamblu de birouri şi spaţii comerciale. Mai mult, tot pe terenul Institutului de Chimie Alimentară, începe şi construcţia unui bloc de 9 etaje.
„Păi uneori făceau în spate, sigur că făceau. Ce erau singurii care au făcut atunci în spate? Când nu era nici legislaţie foarte bine pusă la punct?”, spune fostul ministru al Agriculturii Valeriu Tabără.
Institutul participase la majorarea capitalului BIOPROD SRL cu terenurile pe care le avea. Cu toate acestea, statul era actionar minoritar, cu 49%. Într-un raport al Serviciului Român de Informaţii se arată că, treptat, în firmă au fost introdusi noi acţionari, pentru a o transforma din SRL în Societate pe Acţiuni.
Noii acționari erau firme ale grupului deținut de Voiculescu şi căpătau această calitate după ce preluau acțiunile Institutului de Chimie Alimentară. În 1993, doar 10% din acțiunile societății BIOPROD SA mai erau ale statului.
Tot în 1993, conducerea închiriază sediul principal al ICA societatii BIOPROD, cu doar 15 dolari pe lună, pentru 12 mii de metri pătraţi de laboratoare. Contractul este încheiat pe o perioada de 12 ani. Pe piaţa liberă, la acel moment, un singur metru pătrat se închiria în zonă cu 14 dolari.
În 1998, statul ajunge să mai deţină prin Institutul de Chimie Alimentară doar 1,8% din actiunile firmei BIOPROD, condusă de directorul științific de la ICA: Gheorghe Mencinicopschi.
„(Bine, și) starea de lucruri... nu mai era un entuziasm al participariii la toate activitațile de cercetare. Nu aveam materiale, pe care sățți faci cercetarea, că până la urmă ai nevoie de o serie de lucruri. Nu poți sa faci cercetare numai cu creionul și cu hârtia și cu calculatorul. Ai nevoie de mult mai multe lucruri”, subliniază Anica Ilie.
Avertisment de la SRI în 1995
În 1995, SRI avertizeaza Guvernul condus de Nicolae Vacaroiu că ceea ce se întâmplă la ICA aduce atingere siguranței naționale, pentru că este un atac grav la adresa cercetării științifice.
Același raport menţioneză că majoritatea patrimoniului ICA a trecut în administrarea companiei Crescent, că angajații institutului erau și membri în conducerea BIOPROD, iar laboratoarele erau închiriate ilegal chiar de către unii cercetatori ai ICA. Cu toate astea, raportul rămâne fără ecou, iar guvernul Vacaroiu menţine în funcţie conducerea institutului.
„Nu mai aveam lucrări, au fost luni întregi când nu ne-am luat salariile, luni întregi. (...) din 97 începând s-a înrăutaţit starea de lucruri. Eu când am plecat în 99 lucrurile erau destul de grave în ce priveşte susţinerea financiară, nu mai avea lucrări, nu mai….”, povestește Anica Ilie.
Apare IBA
În 1997, o parte dintre cercetători îşi dau seama că Institutul de Chimie Alimentară nu mai are niciun viitor. Şefa laboratorului de morărit și panificțtie, Nastasia Belc, face primele demersuri pentru înființarea unuia nou: Institutul de Bioresurse Alimentare - IBA.
„Cinste lor ca s-au desprins. Este cel mai bun institut (...) desprins din ICA, atunci, în momentele grele. Eram ministru. Această femeie mi-a argumentat că nu se poate merge, că se merge spre dezastru. Eu de obicei nu am fost pentru desprinderi, dar acolo am văzut această chestiune”, spune fostul ministru Valeriu Tabără.
IBA, institut de stat, este subordonat direct Ministerul Agriculturii. Cercetătorii se specializează în diverse centre din lume, iar conducerea reuşeste să atragă fonduri europene. Nu același lucru se întâmplă și cu ICA. În 2002, guvernul condus de Adrian Năstase decide transformarea institutului care se ocupa de siguranța alimentației românilor în societate pe acțiuni, odată cu schimbarea numelui din Institutul de Chimie Alimentară în Institutul de Cercetări Alimentare.
ICA devine societate comercială, primul pas către privatizare
„S-a trecut la o chestiune care nu a fost dintre cele mai normale. S-a transformat în societate comercială. Trecându-se în societate comercială, pasul spre privatizare era mult mai ușor. Oare primul-ministru de la acea vreme nu a știut? Și ministrul? Ministrul Agriculturii. Nu au știut? Cum să nu știe? Când privatizezi astfel de obiective!”, spune Valeriu Tabără.
Ilie Sârbu, ministru al Agriculturii în acea perioadă, semnează și el hotarârea de guvern prin care ICA devenea societate comercială. Îsi aduce aminte cu greu de ce a luat această hotarâre.
„Nu mai știu, sincer, dar a fost o Hotărâre de Guvern. Era semnată de cel puțin patru dintre noi. (...)
Probabil pentru rentabilizarea lui. Nu mai îmi amintesc exact. Dar oricum, nu era o decizie a mea, că nu eu … cercetarea nu era la mine. (...) Probabil faptul că era terenul sau ceva, era în gestiunea ADS-ului sau ministerului.
După transformare, institutul intră sub administrarea Agenției Domeniului Statului și este imediat vândut grupului de firme GRIVCO, de către directorul Corneliu Popa, numit în funcţie chiar de Ilie Sârbu. Senatorul PSD consideră că privatizarea ICA, din 2003, a fost un succes.
„Acolo, ceea ce totuți trebuie subliniat, că el dupa privatizare a rămas institut de cercetări, adică nu s-a ajuns la ceea ce știm noi că se întâmplă. Că după ce se privatizează activele devin interesante și uităm de obiectul de activitate. El încă funcționează și funcționeaza bine, nu știu”, spune Ilie Sârbu.
GRIVCO achiziționează ICA cu 104.000 de euro
Suma plătită de grupul GRIVCO pentru ICA este de 104 mii de euro. Aceştia au fost banii pentru trei hectare de teren în cea mai râvnită zona rezidențială din Bucureşti şi clădiri a căror suprafaţa desfăşurată însumează 10 mii de metri pătraţi.
Cei 50 de cercetători rămaşi în Institut sunt mutaţi cu chirie în clădirea Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie.
BIOPROD SA, firma cu care institutul se asociase în 1991, este radiată în 2007, după ce e absorbită de GRIVCO, grup de firme controlat de Dan Voiculescu.
Începe saga judiciară
În 2004, Corpul de Control al noului ministru al Agriculturii, Petre Daea, descoperă neregulile din privatizarea ICA si sesizează Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie. Rezultă un dosar penal, clasat însă câteva luni mai târziu.
În septembrie 2008, procurorii DNA redeschid ancheta şi încep urmărirea penală. 27 de foşti directori, angajaţi ai Agenţiei Domeniului Statului sau reprezentanţi ai GRIVCO, sunt cercetaţi pentru implicarea în privatizarea frauduloasă a ICA. Anchetatorii spun ca Dan Voiculescu, ajutat de angajati ai statului, ar fi cumpărat în 2003, terenurile şi clădirile cu un preț de 75 de ori mai mic decât cel real. Paguba: aproape 8 de milioane de euro.
Câteva luni mai târziu, Ministerul Agriculturii se constituie parte în dosar, iar paguba totală ajunge la peste 60 de milioane de euro, potrivit procurorilor.
„Nu există paguba asta. Nu există! Mai mult, institutul avea ca orice alt institut nişte datorii la stat. (...) Orice institut, dacă vă duceţi şi vă uitaţi, are datorii la stat. Ei, cel care l-a cumpărat le-a plătit şi pe alea”, susține Gheorghe Mencinicopschi.
Înainte de revoluţie, Gheorghe Mencinicopschi a fost angajat al ICA. La începutul anilor 90, s-a înscris în Partidul Umanist Român, înfiinţat de Dan Voiculescu şi a fost numit director al Institutului. Mencinicopschi este cel care ar fi ajutat firmele omului de afaceri să se asocieze cu institutul şi, mai apoi, să îl cumpere.
Ce rol are Gheorghe Mencinicopschi
Procurorii susţin că licitaţia pentru vânzarea pachetului majoritar de acţiuni al ICA este cea mai bună dovadă a ajutorului primit de Dan Voiculescu. Vânzarea ICA a fost trucată, pentru că la negocieri s-au înscris doar GRIVCO SA, şi, în nume propriu, Gheorghe Mencinicopschi, director general, membru al Adunării Acţionarilor ICA S.A şi membru al Partidului Umanist.
„Este o privatizare de succes, după mine, pentru că institutul există, funcţionează, are oameni, are specialişti, ai pe cine întreba în ţara asta de nişte lucruri. După mine, vă spun sincer, este poate una dintre cele mai reuşite privatizări, cele mai corecte, cele mai de succes, ca dovadă că privatizatul nu a sucombat, a evoluat, trăieşte, este competititv. Daţi-mi alt exemplu de privatizare de genul acesta!”, spune Gheorghe Menciniscopschi.
„Pe mine mă surprinde cum a cedat, dar din păcate are responsabilitaţi în ceea ce s-a întâmplat acolo. Nu a fost niciodată o opoziţie. Eu nu am auzit opoziţie din partea domniei sale”, spune Valeriu Tabără.
Gheorghe Mencinicopschi îşi susţine nevinovăţia şi spune că miza dosarului ar fi una politică, dar ca nu el ar fi cel vizat.
„Eu ştiu ce am făcut eu, sunt cu inima şi cu sufletul curat, că nu am facut nicio magarie. Nu noi suntem ţinta. Eu văd că ţinta este altcineva (...) trebuie să faci circ, ca să para credibil. Nu poţi sa îl acuzi pe unul totuși și să dai și o aparență de democrație și de justiție corectă, dacă îl arăți numa pe unul, trebuie să fie masa bogată să-l araţi şi pe ala, şi pe ala…”, explică Mencinicopschi.
Șase ani de plimbări între instanțe
După două luni de urmărire penală, la 8 decembrie 2008, procurorii trimit dosarul ICA în instanţă.
13 persoane sunt acuzate de diminuarea cu intenţie a valorii Institutului de Chimie Alimentară. Printre cei deferiţi justiţiei se numără Dan Voiculescu - preşedinte al grupului de firme GRIVCO, Corneliu Popa - director general al Agenției Domeniilor Statului, Sorin Pantiș- director general executiv GRIVCO S.A. în momentul privatizării, Sandu Jean-Catalin - administrator al S.C. Benefica S.A., firma din grupul GRIVCO, Vlad-Nicolae Savulescu - director al Direcției Privatizare - Concesionare a A.D.S., Gheorghe Sin - membru A.G.A. al S.C.Institutul de Cercetari Alimentare S.A. Bucuresti, Alexandru Petre, Grigore Marinescu si Vica Ene - cenzori ai S.C. Institutul de Cercetari Alimentare S.A. București.
După două termene dosarul este trimis de la Tribunalul Bucureşti la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru că Dan Voiculescu este ales senator.
Timp de 36 de termene, întinse pe trei ani, Instanţa Supremă administrează probe, dar nu apucă să pronunţe decizia, pentru că Dan Voiculescu îşi dă demisia din Parlament, îşi pierde imunitatea de senator, iar dosarul se întoarce la Tribunalul Bucureşti.
Doar trei termene apucă să judece completul de la Tribunalul Bucureşti, pentru că Dan Voiculescu câştigă un nou mandat de senator și își recapată imunitatea. Cauza se duce iar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Insa, după două luni, Voiculescu demisioneză din nou iar dosarul revine la Tribunal.
În septembrie 2013, omul de afaceri este condamnat la cinci ani de închisoare. Fostul director al ICA, Gheorghe Mencinicopschi, primeşte și el șase ani de închisoare.
Ceilalți condamnați în dosar sunt: Corneliu Popa, Sorin Pantiş, Sandu Jean-Catalin, Vlad-Nicolae Săvulescu, Gheorghe Sin și Alexandru Petre, Grigore Marinescu și Vica Ene.
Toti primesc pedepse cuprinse între 5 şi 6 ani de inchisoare pentru stabilirea unei valori prea mici a proprietăților ICA, fals intelectual, fals în înscrisuri, uz de fals, însușirea de bunuri sau alte foloase necuvenite.
În 2014, Dan Voiculescu şi colegii săi de dosar contestă condamnările. Cazul ajunge la Curtea de Apel București și este repartizat unui complet format din judecătorii Stan Mustaţă şi Florică Duţă. În aprilie, avocații lui Dan Voiculescu cer anularea hotarârii de guvern prin care ICA era transformat în societate pe actiuni şi implicit privatizarea. O decizie favorabilă ar fi însemnat anularea dosarului penal şi a condamnărilor.
Momentul „Stan Mustață”
Chiar în ziua în care trebuia să dea o soluţie în privinţa cererilor avocaţilor lui Dan Voiculescu, judecătorul Stan Mustață este ridicat de procurorii DNA şi acuzat de luare de mită. Deşi, oficial, informaţiile anchetatorilor nu fac referire la faptul că judecătorul Stan Mustaţă ar fi fost implicat în favorizarea inculpaţilor din dosarul ICA, Dan Voiculescu a făcut precizări: „Eu vreau să clarificăm lucrurile de la bun început: că nu îl cunosc pe judecătorul Mustață, că nu am prieteni care-l cunosc pe judecatorul Mustață. Repet, nu-l cunosc, nu l-am cunoscut niciodata nici pe domnul judecator, nu am nici prieteni care să-l cunoască pe domnul judecător, ca atare, consider că DNA-ul a încercat (...) o presiune asupra judecatorului Mustață Stan”.
Situaţia creată îi este însă favorabilă omului de afaceri care controlează grupul de firme GRIVCO. Procurorii spun că noul cod de procedură penală, intrat în vigoare în februarie 2014, l-ar ajuta pe Dan Voiculescu să scape de răspundere.
„Nu e vorba de niciun fel de prescripţie. Profesorul Mateuţ mi-a spus de nenumărate ori că prescripţia...prescrierea de care vorbește doamna Kovesi e o prostie. Mi-a spus că prescrierea în dosarul ăsta de care vorbim e în 2023 după noul cod și în 2021 sau 2018 dupa vechiul cod. Oare doamna Kovesi nu cunoaște codul penal? Sau poate știe lucruri pe care nu le știm noi”, declara Dan Voiculescu.
În ciuda declaraţiilor lui Dan Voiculescu, Curtea de Apel nu reuşeşte crearea unui complet care să dea o decizie în dosarul ICA. După alte două termene, celălalt judecător desemnat iniţial se pensionează, iar procesul se opreşte. În timp ce decretul de ieşire din magistratură a lui Florică Duţă este semnat de preşedintele Traian Băsescu, conducerea Curţii de Apel trebuie să desemneze, aleatoriu, alți doi judecători care să ia apelul de la capăt.
În timp ce justiţia se străduiește să dea verdictul în privinţa înstrăinării patrimoniului ICA, Institutul mai supravieţuieşte doar cu numele şi 53 angajaţi, la etajul trei al unui imobil închiriat. Cercetătorii mai au la dispoziţie numai laboratoarele de microbiologie, ecologie si chimie. Trei laboratoare în care mai fac doar analize pentru hipermarketurile de pe piaţa autohtonă.
Urmăriți investigația din cadrul campaniei Digi24 „România furată” în materialul video de mai jos:
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
