Generația X|Digi24. Românul care face proiecte pentru ţări mai bune
Alexandru Urdaş era doar un adolescent când a plecat din România. Nu căuta un trai mai bun, ci a luat decizia cu sufletul. Părinţii lui munceau de mai mult timp în străinătate şi s-a gândit că le va face mai uşoară viaţa printre străini dacă va fi alături de ei.
Alexandru Urdaş: „Am plecat din România la 17 ani după terminarea clasei a XI-a. Am plecat în vacanţă la mama şi tata, locuiau în Valencia, în 2004, să petrec vara, iniţial. Părinţii mei erau trişti acolo, am decis să rămân eu. M-am gândit că mă integrez mai uşor, sunt mai sociabil. Am făcut clasa a XII-a acolo. Am dat Bac-ul acolo, a fost intensiv, a trebuit să învăţ limba aproape de la 0”.
Şi-a continuat studiile la Universitatea din Valencia şi şi-a luat licenţa în Economie. A urmat un Master la o facultate din Danemarca. Şi s-a oprit la Paris.
Alexandru Urdaş: „Am ajuns cu un stagiu aici la UNESCO la Paris, în 2011, şi am rămas până azi. Mi-a fost uşor să mă adaptez. Sunt sociabil şi îmi place să mă pun în pielea celuilalt”.
Ce face acum? Dezvoltă proiecte prin care traiul altora poate deveni mai bun.
Alexandru Urdaş: „Sunt economist, lucrez în cadrul unei asociaţii ataşate UNESCO, numită Columbus. Mă ocup cu gestiunea de proiecte de dezvoltare instituţională. Lucrez cu universităţi, ministere de educaţie, cercetare, sănătate, camere de comerţ. Aceste proiecte sunt nişte consultanţe de nivel înalt cu scopul de a capacita managerii de top să-şi gestioneze instituţiile mai bine. Unele ar putea fi aplicate şi în România. De exemplu, am lucrat cu ministerul Educaţiei din Brazila pentru un proiect care constă în pregătirea spitalelor să-şi gestioneze la cele mai înalte standarde spitalele”.
Cea mai mare dorinţă a lui Alexandru Urdaş este ca într-o zi să facă astfel de proiecte şi pentru România.
Alexandru Urdaş: „Am reuşit să punem cap la cap un proiect de succes într-o ţară care se află pe aceeaşi poziţie cu România ca indice de corupţie. Deci, se poate, cu voinţă, şi în ţări etichetate ca fiind corupte, în care nimic nu pare posibil. România prezintă multe oportunităţi. Avem multe teme de făcut. E nevoie de oameni pregătiţi care să construiască împreună. Să lăsăm barierele şi ideile preconcepute şi să ne punem pe treabă. Rezultate şi reguli clare, bani sunt, europeni sau din alte părţi. Trebuie doar utilizaţi bine pentru a produce bunăstare”.
Cât de greu i-a fost să reuşească în Franţa?
Alexandru Urdaş: „N-am întâlnit piedici, doar comentarii răutăcioase, care nu m-au surprins şi pe care le-am contracarat cum am putut. În Franţa, să fii român era ultimul lucru pe care ţi-l doreai. Nu mi-a păsat”.
Era obişnuit. Prin fiecare ţară prin care a trecut, a descoperit alte tot soiul de prejudecăţi.
Alexandru Urdaş: „Am ajuns în Spania când nu era ceva extraordinar să fii romăn. Cei de-acolo ascundeau că sunt români. Erau cântece jignitoare despre români, dar am avut din primele două - trei luni zeci de prieteni spanioli. I-am înţeles şi pe ei. Asta le vindea lor presa. Nu mă supăram când făceau glume şi le-am câştigat încrederea. Apoi lumea a devenit ok. Toată lumea cunoştea un român care îşi facea treaba bine. În Danemarca, să fii român era super. În 2009, aveam o reputaţie de a fi muncitori foarte buni. La sfârşitul masterului, un val de furturi realizate de români ne-au afectat această imagine, transformată într-una negativă”.
Toată această luptă cu mentalităţile a avut şi părţile ei bune. A învăţat că trebuie să te implici social, pentru că doar aşa poţi schimba percepţia oamenilor despre tine şi despre locul din care vii.
„M-a preocupat foarte mult imaginea României în Franţa. Am realizat o înfrăţire între o zonă privilegiată a Parisului şi Vişeul de Sus din Maramureş, cu scopul de a arăta o imagine obiectivă a României. A fost îmbucurător să văd francezii bucurându-se de muzica populară, de dansurile populare româneşti...”, mai spune el.
Alexandru Urdaş cochetează cu gândul de a reveni într-o zi acasă chiar dacă în fiecare zi de la fereastra biroului său priveşte spre Turnul Eiffel.
„Am învăţat, m-am pregătit şi pot da multe pentru ţara mea. Putem construi împreună România viitorului unde părinţii noştri să trăiască decent. O ţară care n-are grijă de micuţii ei şi de bătrânii ei nu-şi merită o soartă decentă. Aş renunţa la confortul financiar din Franţa, dacă mi-aş putea permite să-mi plătesc o rată la casă, să pot duce viaţa liniştit, fără lipsuri, să mă ocup de copiii şi de soţia mea. Pentru 1000 de euro pe lună, m-aş întoarce pentru a fi aproape de familia mea, de neamul meu şi de patria mea şi mulţi tineri gândesc la fel. N-au neapărat problemă financiară, ci acel şoc de a nu a avea parte de o respingere pe genul "tu n-ai mâncat salam cu soia ca noi".
Este convins însă că România are puterea de a se transforma pentru a deveni acea ţară din care oamenii nu îşi vor mai dori să plece.
Alexandru Urdaş: „Schimbarea profundă a României a început. Contăm pe trei calitaţi: oamenii să aibă caracter, competenţă şi pasiune”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
