Noile rachete de tenis le produc traume jucătorilor

Novak Djokovic a fost nevoit să abandoneze în această vară la Wimbledon. Fostul nr. 1 mondial este constrâns să ia o pauză în cariera sa strălucită, pentru că este victima „bolii jucătorului de tenis”.  Dacă jucătorii profesioniști sunt destul de rar deranjați de această afecțiune, ea este recurentă în rândul amatorilor.

În termeni medicali se numește epicondilită, dar popular i se mai spune și „cotul tenismenului”. Și nu fără motiv. E vorba de o contractură la nivelul cotului. Jucătorii de tenis se confruntă adesea cu acest tip de accidentare. 

Afecțiunea constă, așadar, în inflamarea tendoanelor inserate pe epicondilii laterali ai humerusului (osul brațului).

Nu e provocată exclusiv de tenis, spune Gaëtan Olivier, fostul kinetoterapeut al lui Gaël Monfils. Jucătorii de golf sau judoka, mai ales, au și ei de-a face cu această afecțiune. E, de asemenea, cea mai răspândită patologie printre muncitorii care au de lucru la linii de producție automatizate și au de efectuat mișcări identice repetate. În aceeași categorie intră și tăietorii de lemne, zugravii sau măcelarii.

Accidentarea intervine când un sportiv sau un muncitor face un gest scurt și rapid de numeroase ori. Mușchii brațului, în special ai antebrațului, se contractă continuu. Sângele circulă greu și tendoanele devin rigide, iar durerea apare în tendoane. Jucătorul de tenis nu-și mai poate ține ferm racheta, judoka nu mai are forța de a apuca kimonoul adversarului său. 

Pacienții acuză durere și sensibilitate în zona laterală a cotului, durere care poate iradia către antebraț. Durerea se accentuează la activitățile ce presupun mișcarea de apucare și strângere (strângerea mâinii, deschiderea unui capac, susținerea unui obiect mai greu în mână). Uneori pacientul nu poate face extensia completă a cotului și nici nu poate strânge complet pumnul din cauza durerii, potrivit doc.ro.

Schimbarea rachetei poate influența apariția afecțiunii

Adevărata îngrijorare este dată de faptul că adesea durerea nu se simte imediat sau cel în cauză își neglijează starea. Într-o primă fază, poate continua să joace, pentru că „arsura” pe care o resimte la nivelul cotului este suportabilă. Însă odată forțat cotul, pot apărea leziuni articulare. Principiul este același ca la o entorsă: indiferent de durerea resimțită, trebuie consultat doctorul. Prost îngrijită, articulația poate rămâne cu sechele. Riscul de recidivă este semnificativ, dacă afecțiunea nu este îngrijită. Cicatrizarea fibrelor necesită repaus. Înainte de a reîncepe mișcarea, e nevoie să prevenim reapariția afecțiunii și să reeducăm brațul. 

Prima greșeală pe care o fac jucătorii de tenis amatori este să încerce să se adapteze la baza materială de care dispun. De-a lungul anilor, rachetele de tenis au devenit din ce în ce mai ușoare, în căutarea confortului, performanței sau pur și simplu din cochetărie. Folosirea unei rachete ușoare nu face decât să crească riscul de a face „cotul jucătorului de tenis”. 

Schimbarea rachetei modifică mișcarea, amplitudinea sa și viteza de execuție, explică Gaëtan Olivier. Asta face ca brațul să lucreze altfel.  Dacă ne-am obișnuit să lucrăm cu o altă rachetă, această schimbare bruscă traumatizează mușchii și tendoanele, spune Olivier.

Chiar dacă jucătorii profesioniști sunt bine antrenați pentru a evita acest tip de accidentare, nu înseamnă că nu pot deveni și ei victime ale epicondilitei, așa cum o dovedește cazul lui Djokovici. A părăsit terenul în vară, la Wimbledon, și nu a revenit nici acum.

Tratamentul constă în repaus, purtarea unei orteze, există și medicație - antiinflamatoare și preparate cu cortizon - proceduri cu laser și electroterapie, dar cea mai importantă este kinetoterapia. La nevoie, se poate interveni și chirurgical.