Înjunghiată pe teren. Cum i-au fost afectate viața și cariera uneia dintre cele mai bune jucătoare de tenis din istorie

Data publicării: 05.05.2018 19:10

Aplicaţia Digi Sport poate fi descărcată acum din Google Play şi App Store

În urmă cu 25 de ani, la 30 aprilie 1993, Monica Seleş a fost înjunghiată de un spectator german în timpul sfertului de finală de la Hamburg cu Magdalena Maleeva, într-un moment în care jucătoarea, care reprezenta la acel moment Iugoslavia, domina tenisul feminin. Acel incident nefericit i-a schimbat complet cariera și viața.

Gestul incredibil al agresorului a venit ca urmare a faptului că Monica Seleş, care avea doar 19 ani la acel moment, îi întrerupsese supremaţia lui Steffi Graf, iar agresorul era obsedat de aceasta.

De etnie maghiară, născută la Novi Sad (Iugoslavia, actualmente Serbia), Monica Seles câştigase Roland Garros-ul în 1990, la numai 16 ani, record încă în vigoare (atunci a învins-o în finală pe Steffi Graf). Avea deja opt trofee de Grand Slam înainte de a împlini 20 de ani (trei la Australian Open, trei la Roland Garros şi două la US Open), scrie digisport.ro.

Agresiunea care a şocat lumea sportului s-a consemnat la scorul de 6-4, 4-3 în favoarea lui Seleş în meciul cu Magdalena Maleeva (Bulgaria), într-un an în care jucătoarea din Iugoslavia cucerise deja Australian Open şi turneul de la Chicago şi ajunsese în finală la Paris.

„În timpul pauzei dintre game-uri am venit la bancă, pentru că nu băusem deloc apă, şi am simţit o durere groaznică în spate. M-am întors să văd de unde vine durerea şi am văzut un bărbat cu un cuţit ridicat deasupra mea”, a povestit Seleş, la câţiva ani distanţă, unul dintre momentele groaznice din istoria sportului.

Incidentul a scos-o din circuit doi ani pe Monica Seleş, până în 1995, când a revenit în forţă la Montreal, unde a cucerit trofeul fără set pierdut şi cu doar 14 game-uri cedate în cinci meciuri. La US Open, Seleş a fost învinsă în finală chiar de marea sa rivală de la începutul anilor '90, Steffi Graf.

Seleş a primit cetățenia americană în 1994 și cea a Ungariei în 2007, iar în ultima parte a carierei a concurat pentru SUA în FedCup.

A revenit însă pe teren cu un surplus de greutate cu 15 kilograme şi n-a mai fost niciodată jucătoarea de dinainte de incident: a mai cucerit un singur trofeu de Grand Slam, Australian Open, în 1996, şi a mai pierdut trei finale.

Ultimul meci l-a jucat în 2003 la Roland Garros, dar oficial, din tenis s-a retras în februarie 2008. De la incident, jucătoarea a refuzat să mai joace la turnee de tenis din Germania.

Începuturile

Monica s-a născut la 2 decembrie 1973, a început să joace tenis la vârsta de cinci ani și a câștigat în total 53 de turnee dintre care nouă Grand Slam-uri, la opt dintre ele reprezentând Iugoslavia, iar la unul Statele Unite. A disputat încă 32 de finale în care a pierdut și are în palmares și trei victorii în FedCup.

În primii ani de carieră, când nu avea nici 20 de ani, are la activ victorii împotriva unor „legende” ale tenisului, precum Martina Navratilova, Gabriela Sabatini sau Arantxa Sánchez Vicario (cea care deținea, până la Seleș, recordul de cea mai tânără jucătoare câștigătoare a Roland Garros-ului).

Copil fiind, când a început să joace tenis a fost antrenată de tatăl ei, Karoli, care era de profesie grafician, zeci de ani fiind angajat la două ziare celebre din Iugoslavia. Tatăl îi făcea desene micuței Monica, pentru ca tenisul să fie mai distractiv. Tot lui îi datorează stilului ei de a lovi cu ambele mâini atât în forehand, cât și backhand. Ulterior, antrenoarea ei a fost Jelena Gencici.

La începutul anului 1986, Monica și fratele ei Zoltán s-au mutat din Iugoslavia în Statele Unite, iar Seleș s-a înscris în Academia de tenis a celebrului antrenor Nick Bollettieri, unde s-a antrenat timp de doi ani și a continuat până în martie 1990. Câteva luni mai târziu, în 1986, s-au mutat în Florida și părinții fraților Seleș.

Monica a jucat prima dată într-un turneu profesionist de tenis în 1988, la vârsta de 14 ani. În mai 1989, o bătea în finala de la Houston pe celebra Chris Evert, care se pregătea de retragere, iar o lună mai târziu ajunge în semifinale la primul ei turneu de Grand Slam la care participa, Roland Garros, unde este înfrântă de nr. 1 de atunci, Steffi Graf. Seleș a terminat primul ei an în tensiul profesionist pe locul 6 mondial.

Consacrarea rapidă

1991 a fost primul dintre cei doi ani în care Seleș a dominat tenisul feminin. La sfârșitul anului, Seleș câștigase 10 din cele 16 turnee la care participase (ajungând oricum în finală la toate). A terminat anul ca nr. 1 mondial.

1992 a fost, de asemenea, un an extraordinar pentru Seleș. Și-a apărat titlurile la Australian Open, Roland Garros și US Open. Ajunge, pentru prima dată, și în finala de la Wimbledon, dar pierde în fața lui Steffi Graf.

La Wimbledon, Seleș întâmpină dificultăți din cauza obiceiului ei de a geme și de a striga tare când lovea mingile. Prima care s-a plâns despre asta arbitrului a fost adversara din sferturi, Nathalie Tauziat, dar apoi, în semifinale, și Martina Navratilova a reclamat arbitrului același lucru. Navratilova a pierdut, de altfel, partida cu Seleș.

Din ianuarie 1991 până în februarie 1993, Seleș a câștigat 22 de titluri și a ajuns în 33 de finale din cele 34 de turnee la care a participat.

În 2009, Seleș a fost inclusă în International Tennis Hall of Fame. Mulți jucători și specialiști din lumea tenisului consideră că, dacă nu ar fi fost înjunghiată în 1993, jucătoarea de mână stângă născută la Novi Sad ar fi putut deveni cea mai bună jucătoare de tenis din istoria acestui sport. Revista Time a inclus-o într-un clasament numit „30 de legende ale tenisului feminin: trecut, prezent și viitor”.

Agresiunea. Speculații despre motivații politice. Ce a pățit atacatorul

Seleș intră în 1993 ca nr. 1 mondial, după ce câștigase Roland Garros pentru trei ani la rând, dar și US Open și Australian Open în ani consecutivi. În ianuarie 1993, Seleș o învinge pe Graf în finala de la Australian Open, obținând a treia victorie în cele patru finale de Grand Slam jucate împotriva germancei. Apoi a câștigat la Chicago în trei seturi, împotriva Martinei Navratilova. A fost ultimul titlu obținut de Seleș înainte de atacul de la Hamburg.

Era 30 aprilie și Monica Seleș juca la Hamburg sfertul de finală cu Magdalena Maleeva. Conducea. Günter Parche, un fan obsedat de Steffi Graf, a țâșnit din mijlocul mulțimii din tribune până la marginea terenului, în timpul unei pauze, și a înjunghiat-o pe Seleș între omoplați cu un cuțit de măcelărie. Rana a avut o adâncime de 1,5 cm și sportiva a fost dusă imediat la spital.

Chiar dacă rana fizică s-a vindecat în câteva săptămâni, Monica nu a mai putut reveni pe teren timp de doi ani.

Inițial, au fost speculații că atacul ar fi avut o motivație politică, pentru că Seleș era din Iugoslavia, iar războiul de aici era în plină desfășurare. Primise deja amenințări cu moartea în legătură cu ceea ce se întâmpla în țara natală.

Totuși, autoritățile germane s-au grăbit să excludă această ipoteză, descriindu-l pe atacator ca fiind confuz și posibil cu tulburări mintale.

Parche a fost pus sub acuzare ca urmare a incidentului, dar nu a fost închis, pentru că a fost găsit anormal din punct de vedere psihologic. A fost condamnat la doi ani probațiune (liber sub supraveghere) și tratament psihologic. Nemulțumită de deciziile justiției germane, Seleș n-a mai jucat niciodată în această țară. „Ceea ce oamenii par să uite este că acest individ m-a înjunghiat intenționat și nu a avut parte de nicio pedeapsă pentru asta”, a declarat Seleș. Parche ar fi fost internat într-un azil, asta și din cauza altor probleme de sănătate pe care le avea.

Seleș a fost vizitată de Steffi Graf la spital, iar o tânără formație din Australia, Young Elders, i-a compus un cântec, pe care i l-a trimis când era în convalescență, intitulat „Zboară, Monica, zboară!”. Monica a declarat ulterior că acest cântec a inspirat-o la acel moment, iar grupul - cu care în 1996 Monica s-a întâlnit - chiar și-a schimbat numele în Monicas. Și alți artiști i-au adus un omagiu Monicăi în cântecele lor.

WTA a propus ca Monica Seleș să-și păstreze locul de nr.1 mondial pe durata absenței sale, dar potrivit autobiografiei sportivei, toate jucătoarele s-au opus ideii, cu excepția Gabrielei Sabatini, care s-a abținut.

Revenirea

Când s-a întors pe terenul de tenis, în august 1995, președinta WTA de atunci, Martina Navratilova, a propus ca Monica să împartă poziția de nr. 1 cu Steffi Graf, iar germanca a acceptat, cu condiția să participe la minimum 12 turnee pe an.

În 1998, cu câteva săptămâni înainte de Roland Garros, moare tatăl ei, de cancer.

Până în 2002, ultimul an competițional plin al Monicăi, jucătoarea s-a menținut în top 10 WTA. În 2002 a terminat pe locul 7 mondial, după ce le-a învins pe Venus Williams, Martina Hingis, Jennifer Capriati, Justine Henin, Maria Sharapova, Kim Clijsters, și Lindsay Davenport. A ajuns cel puțin în sferturi la fiecare turneu de Grand Slam.

După o accidentare la picior, în 2003, Seleș nu mai revine în sezonul competițional, dar mai joacă meciuri demonstrative, în special cu Martina Navratilova, ultimul în septembrie 2007 având loc chiar la București.

Și-a anunțat oficial retragerea în februarie 2008.

De la agresiunea din 1993, organizatorii turneelor au luat măsuri sporite de securitate, însă, în 2011, Monica Seleș declara că nu i se pare că siguranța jucătorilor a fost îmbunătățită.

Viața dincolo de teren

În 2009, Seleș a publicat o carte în care a povestit cum s-a luptat cu depresia și cu o bulimie instalată pe fondul tulburărilor psihice, boală care i-a adus multe kilograme în plus.

În „Getting A Grip: On My Body, My Mind, My Self”, Monica povestește că depresia și bulimia s-au instalat după ce a fost înjunghiată, după ce a aflat că tatăl său a fost diagnisticat cu cancer, iar în cele din urmă a murit. Mânca normal la mese, dar apoi, în secret, când era singură, mânca mari cantități de junk-food. În 2015 a acceptat să se implice într-o campanie a unui producător farma care face un medicament pentru tratarea bulimiei.

În prezent, fosta jucătoare de tenis este căsătorită cu un miliardar american, Tom Golisano (foto jos), pe care l-a cunoscut în 2009 și cu care s-a măritat în 2014. Omul de afaceri este cu 32 de ani mai în vârstă decât ea.