Rusia-România, în orașul ”înfricoșător” unde au fost uciși 150.000 de oameni

România va juca pentru prima oară la Groznîi, capitala republicii Cecenia. Această zonă a fost în istoria recentă măcinată de o serie de conflicte, însă în ultimii ani lucrurile au revenit la normal.

„Înfricoşător”, aşa se traduce în rusă numele oraşului care în această seară va găzdui partida de pregătire dintre Rusia şi România. Un adjectiv care se potriveşte perfect pentru ceea ce s-a întâmplat în Cecenia în urmă cu aproximativ două decenii (cele două războaie - 1994-1995 şi 1999-2000 -). În primul conflict, numărul oficial al victimelor în rândul soldaţilor ruşi s-a ridicat la 5.732 de suflete, însă există speculaţii că s-ar fi depăşit 100.000 de morţi de ambele părţi şi peste 200.000 de răniţi. În cel de-al doilea conflict, numărul oamenilor morţi s-a ridicat la peste 50.000 de persoane, şi de această dată majoritatea din rândul cecenilor.

Primul război cecen. Pe 6 septembrie 1991, demonstranții Congresului Național al Poporului Cecen, au luat cu asalt Parlamentul RASS Ceceno-Ingușe. Altercațiile violente între forțele de ordine loiale vechiului regim sovietic și demonstranți au dus la moartea câtorva persoane, inclusiv a secretarului Partidului Comunist al RASS Ceceno-Ingușe, Vitali Kuțenko, iar alte câteva, inclusive câțiva parlamentari, au fost rănite. Acest eveniment a dizolvat în mod practic guvernul RSSA Ceceno-Ingușă, deși parlamentul și-a continuat în zilele și lunile viitoare lucrările, procedând la separarea Ceceniei și Ingușetiei, și la declararea independenței primeia.

În 1994, Președintele Rusiei, Boris Elțîn, a ordonat armatei să-și mobilizeze forțele (40.000 de militari) și să recucerească Cecenia, în urma sfaturilor consilierilor săi, care l-au asigurat ca va fi un război de scurtă durată, victorios și foarte popular. 

Armata rusă a intrat în Cecenia pe 10 decembrie 1994, după numai câteva săptămâni de pregătire și fără o planificare sau muncă informativă corespunzătoare, având misiunea oficială de a restaura ordinea constituțională. Neprăgătiți și fără să se aștepte la o rezistență semnificativă, forțele rusești au suferit pierderi umilitoare după ce au intrat în Groznîi, unde armata cecenă și voluntarii fortificaseră orașul în așteptarea invaziei. Trupele rusești nu au reușit punerea sub control a orașului până la sfârșitul anului, reușind acest lucru doar în februarie 1995, după lupte grele și cu pierderi mari. După câteva luni, cei mai mulți luptători ceceni au fost respinși și alungați în munți. Ca răspuns, aceștia au lansat o serie de atacuri teroriste pe pământ rusesc. Cel mai ucigător dintre aceste atacuri, condus de comandantul militar și mai apoi de prim-ministrul cecen Șamil Basaev, a fost criza ostaticilor de la spitalul din Budionnovsk din iunie 1995.

Al doilea război cecen. În ciuda acordurilor de pace, activitățile militare au continuat. Incursiunea forțelor cecene în Daghestan a dus la plasarea trupelor rusești de-a lungul frontierei republicii. În septembrie 1999, aruncarea în aer a unor locuințe rusești a determinat în final armata rusescă să reintre în Cecenia. Bombe pe bază de hexogen au fost plasate în blocuri din Buinaksk în Daghestan, Moscova și Volgodonsk în sudul Rusiei. Guvernul rus a dat vina imediat pe teroriștii ceceni, dar nu a reușit să aducă nici o dovadă serioasă care să probeze afirmațiile făcute. S-a pretins în anumite medii că mai degrabă agenți ai FSB-ului, nu teroriștii ceceni, ar fi în spatele acestor atacuri. Până la urmă, invazia din Daghestan, combinate cu șocul provocat de aceste acte teroriste, au fost justificări suficiente în ochii opiniei publice pentru o acțiune rusească.

În prezent, separatiștii luptă în continuare pentru independența Ceceniei și au pus la cale mai multe atacuri teroriste chiar în Rusia, făcându-l pe Vladimir Putin să asocieze, după atacurile de la 11 septembrie 2001, conflictul cecen cu războiul împotriva terorismului. Aceste atacuri au luat forma unor atacuri sinucigașe, atacuri asupra stațiilor de metrou sau luarea de ostatici. Cele mai cunoscute au fost luarea de ostatici de la teatru din 23 octombrie 2003 și luarea de ostatici de la școala din Beslan. După un deceniu de război, Cecenia este în cea mai mare parte sub controlul guvernului central din Moscova și a forțelor sale militare. Pe 13 octombrie 2005, clădiri din orașul Nalcik, considerate ca aparținând forțelor de securitate rusești, au fost atacate de un grup mare de bărbați înarmați. Atacatorii au fost bănuiți ca fiind separatiști.

Conflictele de acum 20 de ani sunt doar o amintire urâtă. Acum, Groznîi este un oraş sigur, care tinde să devină o metropolă modernă.

Revenind la meciul naţionalei noastre, aceasta se va disputa pe stadionul celor de la Terek Grozny, echipă pentru care evoluează Gicu Grozav și Gabriel Torje. Dintre cei doi, doar Grozav a fost convocat de către Christoph Daum. Ajuns la 26 de ani, atacantul revine astfel la echipa națională după o pauză de doi ani.

„Mă bucur foarte mult că m-am reîntors după o lungă perioadă la lot, sunt foarte bucuros. Toată lumea când se gândeşte la Groznîi se gândeşte la război. Nu se pune problema. E foarte linişte aici, doar că e un oraş în care s-au întâmplat lucruri urâte în trecut. Acum lucrurile au revenit la normal şi nu cred că vor fi probleme”, a declarat Gicu Grozav, la microfonul Digi Sport.

Stadionul din Terek are o capacitate de aproximativ 31.000 de locuri şi se estimează că va fi plin la ora meciului.

Meciul poate fi urmărit LIVE, AICI