„Jurnalist Euronews: Eraţi în apogeul carierei în 1976, dar faima încă rezistă. De ce credeţi că sunteţi un personaj ce uimeşte?
Nadia Comăneci: Nu prea ştiu. Pentru că nu am dispărut. Am participat la Olimpiadele din 1976 şi 1980, apoi am rămas implicată în gimnastică, de-a lungul anilor am făcut şi spectacole de gimnastică. Apoi m-am retras din competiţii şi spectacole, dar încă fac parte din lumea gimnasticii.
Jurnalist Euronews: Ce v-a influenţat mai mult personalitatea: gimnastica sau perioada istorică în care aţi trăit? Era comunistă, căderea comunismului. Ce v-a influenţat cel mai mult?
Nadia Comăneci: Cred că toate la un loc. Desigur, totul a început cu Jocurile Olimpice, pentru că lumea nu ştia cine este Nadia sau unde era România pe hartă. Erau foarte interesaţi de mine pentru că aveam 14 ani şi jumătate şi voiau să afle mai multe: „De ce eram atât de bună?". Am rămas în sport, a venit revoluţia din 1989. Am părăsit ţara cu foarte puţin timp înainte de revoluţie fără să ştiu ce va fi.”
Nadia a recunoscut că, fiind copil, nu a simţit tensiunile dintre Estul comunist şi Occident şi că singura ei precocupare era să se antreneze cât de mult posibil, chiar mai mult decât îi cereau antrenorii.
„Jurnalist Euronews: Interesant deoarece antrenorii de atunci, Béla şi Marta Károlyi, au fost criticaţi din cauza regimului prea sever de antrenamente. Cum vi s-a părut?
Nadia Comăneci: Nu, nu mi s-a părut dur. De fapt, eu făceam mult mai mult decât îmi cereau. Când Béla spunea să facem cinci serii la bârnă, eu făceam şapte. Nu mă deranjează să muncesc din greu şi nu mă plâng pentru asta. Trebuie să depui mult efort ca să ajungi la acel nivel. Nu am ales calea uşoară şi sunt mândră de asta.
Jurnalist Euronews: Ştiaţi de uriaşul impact internaţional pe care l-aţi avut în 1976?
Nadia Comăneci: Nu, nu prea. Nu atunci. Mi-am dat seama mai târziu.
Jurnalist Euronews: Vă pare rău că nu aţi ştiut, sau v-a ajutat?
Nadia Comăneci: Nu. Nu regret nimic.”
Citiți și: