În timp ce majoritatea copiilor sunt deja cu gândul la vacanţa de iarnă, zeci de gimnaste de la CSA Steaua se antrenează câteva ore pe zi. Sunt şi fete care au câte două antrenamente zilnic. La club au venit gimnaste din toată ţara, care îşi doresc să facă performanţă, chiar dacă acest lucru implică numeroase sacrificii. Faptul că sunt departe de familii şi nu au timp de activităţi normale ca alte fetiţe îngreunează drumul către succes. Însă nu se plâng şi spun că au ales gimnastica din pasiune. Iar sala de antrenamente le-a devenit a doua casă.
„Dragă Moşule, mă Numesc Zamfir Francesca, am 9 ani. Anul acesta mi-aş dori multe medalii la gimnastică, un costum de gimnastică, note bune şi un stilou.”
„Anul acesta am fost cuminte, am învăţat bine şi am avut rezultate. De aceea, îmi doresc foarte multe un costum de gimnastică deoarece o iubesc enorm.”
„Vreau costum de campioană, mult succes să am în toamnă şi la şcoală vreau să am rezultate minunate, la părinţi vreau sănătate, să mă sprijine în toate.”
„Dacă ai putea să îmi aduci o carte şi un costum de gimnastică. Cu drag, Sofia.”
„Aş vrea să primesc un costum de gimnastică, o sanie roşie, nişte cărţi de colorat şi de citit şi multă ciocolată.”
Acestea sunt dorinţele fetiţelor pasionate de gimnastică. Deşi au între 5 şi 10 ani, programul lor încărcat seamănă mai degrabă cu cel al adulţilor. Imediat după ce termină orele la şcoală, sportivele pleacă împreună la antrenament.
Acesta este începutul, urmează exerciţiile la aparate.
Iată ce spun gimnastele:
„Îmi place foarte mult pentru că atunci când eram mică nu aveam stare şi m-am rugat de mama un an să mă ducă la gimnastică. (E greu să te antrenezi în fiecare zi?) Dacă îţi place, nu e greu."
„(Ce ai vrea să ajungi când vei fi mare? ) Cea mai bună gimnastă. (Ai vrea să câştigi medalii?) Da. (Care e gimnasta ta preferată?) Nadia, pentru că a fost cea mai bună. (De ce crezi că ai nevoie ca să ajungi ca Nadia?) De mult antrenament şi dorinţă, trebuie să îţi doreşti."
„Mă face să mă simt deosebită că vin aici. (Ţi se pare greu?) Uneori este, dar trebuie să îţi înfrunţi mereu frica. (Ce ai vrea să fii când vei fi mare?) Campioană. (Care e gimnasta ta preferată?) Nadia. (De ce?) Pentru că a fost prima gimnastă care a luat 10.( Ai vrea să ajungi ca ea?) Nu, aş vrea să ajung mai bună."
„Sunt ca nişte oameni mari, deci vin la serviciu, muncesc. Ele încearcă să îşi urmeze visul de a fi mai campioane olimpice, mondiale. Ăsta este scopul nostru, menirea noastră de a încerca să creadă în acest vis, aceşti copii. Alţii la vârsta asta se joacă şi nu ştiu ce înseamnă muncă şi ele chiar muncesc, sunt nişte gladiatoare”, spune Victor Nistor, antrenor.
„Câteodată obosesc şi îmi vine să nu mai merg. (Şi cum de tot vii până la urmă? Ce te face sa vii din nou la antrenament? ) Suntem vesele toate, râdem. (Îţi place mult cu fetele aici?) Da, sunt cele mai bune prietene ale mele”.
„Îmi place foarte mult când sunt foarte mulţi copii şi atunci îmi bucură sufletul. (E dureros când te mai loveşti la mânuţe?) Da, dar avem ceva protector ca să nu mai faci băşici. (Nu te gândeşti câteodată că poate nu ai vrea să faci atâtea ore de antrenament pe zi?) M-aş gândi şi eu, da, dar tot aş vrea să fac gimnastică mereu, chiar dacă durează 2 ore sau 3."
Fetele sunt foarte conştiincioase şi la şcoală. Au caietele extrem de ordonate şi îşi fac temele de fiecare dată, deşi au un program aglomerat.
„Mă impresionează mult de tot tenacitatea lor şi puterea de muncă. Aceste fetiţe vin la şcoală unde obţin rezultate foarte bune, deci sunt printre cei mai buni copii din clasă. Merg la concursurile de matematică unde obţin cele mai mari punctaje. Nu li se pare ceva greu, sunt foarte cuminţi”, spune Elena Oproiu, învățătoare.
Multe dintre ele au devenit deja campioane şi vicecampioane naţionale.