Instrumentele din diferite părți ale sistemului solar au captat radiația de la aceeași ejecție de masă coronală din Soare în același timp, pentru prima dată, relatează Livescience.
Pe 28 octombrie 2021, o explozie uriașă de plasmă și particule magnetizate a erupt din Soare. Explozia solară masivă a ajuns până pe Pământ, Lună și Marte, scăldându-le în radiații. Și, pentru prima dată, instrumentele de pe toate cele trei corpuri cerești au măsurat același eveniment aproape simultan.
Pe Marte, ExoMars Trace Gas Orbiter al Agenției Spațiale Europene și roverul Curiosity al NASA au înregistrat afluxul de particule energizate. Pe Lună, aceste particule au fost preluate de Chang'e-4 al Administrației Naționale a Spațiului din China și de Lunar Reconnaissance Orbiter al NASA. Iar satelitul Eu:CROPIS al Centrului Aerospațial German a detectat radiația de pe orbita joasă a Pământului. Efectele acestei explozii solare au fost raportate pe 8 august în jurnalul Geophysical Research Letters.
Înțelegerea unor astfel de evenimente, cunoscute sub numele de ejecții de masă coronală (CME), este crucială pentru viitoarele explorări spațiale, inclusiv pentru misiunile viitoare care vor trimite astronauți pe Marte și pentru a stabili un avanpost științific pe Lună. Pe Pământ, câmpul nostru magnetic acționează ca un scut împotriva celor mai periculoase explozii solare. Dar Luna și Marte nu au această magnetosferă de protecție, ceea ce înseamnă că mult mai multă radiație ajunge la suprafața lor.
Toate aceste radiații pot avea un impact negativ asupra astronauților. Expunerea la doze mari de radiații poate duce la iritații ale pielii, greață, boli ale sângelui, imunitate slăbită și chiar cancer, potrivit unui studiu din 2014 publicat în revista Life. În cazuri acute, poate provoca arsuri și degenerare neurologică. O doză periculoasă este considerată a fi în jur de 700 miligray (1 gray fiind o unitate de radiație). Din fericire, explozia solară din 28 octombrie a fost mult mai slabă, ajungând doar la aproximativ 31 de miligray – dar CME-urile devin atât mai frecvente, cât și mai intense pe măsură ce soarele se apropie de vârful ciclului său de activitate solară de 11 ani, care ar putea începe la sfârșitul anului 2023.
Noul studiu a constatat că magnetosfera și atmosfera Pământului au făcut ca radiația de la acea explozie solară să fie neglijabilă în momentul în care a ajuns la suprafața planetei noastre. Suprafața lui Marte a primit aproximativ a 30-a parte din doza inițială, datorită efectelor de tampon din atmosfera sa. Dar peste jumătate din doza inițială de radiație a lovit suprafața Lunii.
Deși acest eveniment nu a fost suficient de puternic pentru a îmbolnăvi un om, jumătate din radiația de la o explozie mai mare ar putea fi mortală.
„Radiațiile spațiale pot crea un pericol real pentru explorarea noastră în întregul Sistem Solar”, a spus Colin Wilson, cercetător în proiectul ExoMars TGO.
„Datorită datelor din misiuni precum ExoMars, ne putem pregăti pentru cel mai bun mod de a proteja exploratorii umani”, a adăugat el.
Editor : M.B.
