VIDEO. Povestea mamutului de la Antipa

Stâlpul prăbușit peste un tramvai din București a fost remontat, dar cu susul în jos

Încă doi români au fost identificați printre decedații din Spania, în urma inundațiilor catastrofale

Replici istorice din dezbaterile electorale pentru alegerile prezidențiale

Primarul lăutar din Mehedinți care își rotunjește veniturile din cântări la nunți și botezuri

Spaniolii își învelesc mașinile cu folie de plastic și le ancorează de stâlpi

Șofer filmat cu un copil în brațe, la volan. Ce amendă riscă bucureșteanul căutat acum de poliție

Arhiepiscopul Teodosie poate fi judecat pentru cumpărare de influență

Adolescent de 14 ani, descoperit în trafic după ce a condus 70 de kilometri cu fratele său în vârstă de 10 ani pe scaunul din dreapta

Catedrala Notre Dame din Paris, afectată de incendiul devastator, își redeschide porțile după 5 ani. Cât a costat restaurarea

Mamutul de la Antipa este cel mai mare schelet complet al unui exemplar de elefant preistoric și reprezintă o specie descoperită la noi: Deinotherium Gigantissimus.

„Este singurul gen la care acești incisivi sunt orientați în jos, lucru nemaiîntâlnit la alte secii, la mamuți, la elefanți, la mastodonți”, spune dr. Ștefan Vasile, cercetător la Universitatea București.

Deinotherium înseamnă, în traducere liberă, „animalul teribil” şi desemnează o specie înrudită cu elefantul de astăzi, dar care a dispărut acum aproape 2 milioane de ani din cauza schimbărilor de temperatura: începea glaciaţiunea.

„Este un animal foarte mare. Deci deja la animalele foarte mari este nevoie de un anumit echlibru energetic. Animalele mari cu sângele cald au nevoie de foarte multă hrană şi de un mediu mai cald ca să poată să îşi ţină temperatura corpului. La animalele mici s-a putut face o adaptare gradată”, adaugă dr. Ştefan Vasile.

Specie extrem de rară, elefantul preistoric de la Antipa este unicat prin faptul că s-a conservat aproape în întregime. A fost descoperit dintr-o întâmplare, undeva în Moldova.

Se întâmpla acum mai bine de 100 de ani de ani, în iarna anului 1891. Gregoriu Ştefănescu, un tânăr cercetător de la Bucureşti, recunoscut pentru pasiunea să de a studia oase gigantice, este chemat la Prefectura din Bârlad.

Mai mulţi ţărani descoperiseră oase uriaşe pe care, de teamă unor duhuri necurate, le-au spart şi le-au împărţit între ei.

Gregoriu Ştefănescu primise cu patru ani mai devreme o măsea uriaşă, care a fost descoperită, tot de nişte ţărani, în apropiere de Tecuci. Un boier din zona a predat-o Academiei Române.

Studiind molarul, omul de ştiinţă a putut face prima descriere a unei specii noi. Însă era prea puţin.

Ştefănescu a revenit în vara acelui an la Bârlad, a început săpăturile şi a găsit ce vedem astăzi la Antipa: cel mai mare schelet al unui elefant preistoric.

Cercetarea i-a asigurat tânărului faima la un congres de specialitate la Washington.

Iar mamutul, a cărui vârstă depăşeşte 5 milioane de ani, a căpătat un loc meritat în patrimoniul României.