Rața de mosc australiană poate imita sunete, inclusiv vorbirea umană, potrivit unui nou studiu citat de The Guardian. O astfel de pasăre a fost înregistrată în timp ce înjura „prostu' naibii” sau imitând sunetul unei uși care se închide.
Înregistrarea cu rața vorbitoare pare să fie prima dovadă atent documentată că această specie este capabilă să imite sunetele pe care le aude, alăturându-se altor specii de păsări vorbitoare - papagali și colibri.
Ripper, un mascul de rață de mosc ținut în captivitate în Rezervația Naturală Tidbinbilla, la sud-vest de Canberra, a fost înregistrat imitând sunetul unei uși care se trântește, dar și înjurând „prostu' naibii”.
Cercetătorii cred că Ripper a auzit probabil vorbele repetate de îngrijitorul său, dar nu știu câți ani avea când a început să audă acestă înjurătură. El avea 4 ani când a fost înregistrat vorbind urât, în timpul ritualului de împerechere.
Cercetătorul australian dr. Peter Fullagar, pensionat între timp, l-a înregistrat pentru prima oară pe Ripper acum mai mult de trei decenii. Înregistrările sale au fost scoase recent la suprafață de către prof. Carel Ten Cate, de la Universitatea Leiden din Olanda, care a găsit într-o carte o referință obscură despre o rață vorbitoare.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Ten Cate a declarat că s-a convins de acest lucru doar după ce a ascultat înregistrările lui Fullagar: „Când am citit prima oară, am zis că e un fake, nu poate fi adevărat. Dar s-a dovedit a fi adevărat”.
Deși pe înregistrare pare să se audă „prostu' naibii”, Ten Cate crede că este posibil ca Ripper să spună „mâncare” (prost - fool, mâncare - food; n.r.).
„Îmi imaginez că îngrijitorul lui îi spunea în glumă Hai c-a venit mâncarea aia nenorocită (Okay, here is your bloody food)”, a spus prof. Ten Cate.
O altă rață de mosc imită un ponei care sforăie
Ripper nu este singura rață de mosc care „vorbește”. Fullagar a mai înregistrat în 2000 un exemplar în rezervația Tidbinbilla, care imita o altă specie de rațe.
Cercetătorii au mai găsit referințe la alte două rațe de mosc cu astfel de deprinderi, dar nu există înregistrări. Una din ele, din Parcul Natural Pensthorpe din Marea Britanie, a fost auzită „tușind și (imitând) un ponei care sforăie”, iar cealaltă a fost observată imitând „tusea caracteristică a îngrijitorului său, dar și scârțâitul unor turnicheți”.
Dr. Dominique Potvin de la Universitatea Sunshine Coast, care nu a fost implicat în cercetare, afirmă că imitațiile înregistrate - cum e ușa țarcului, care se închide și deschide - se potrivește atât de bine cu sunetul făcut în realitate, încât nu e niciun dubiu că rața imită intenționat sunetul.
El a mai spus că abilitatea raței de mosc de a imita sunete se datorează probabil unei „furtuni perfecte” de factori.
„Au o ușoară variație a vocii... au contact apropiat cu părinții și pot fi puternic influențați de ei în primele stadii ale vieții.”
Rațele de mosc sunt unice prin aceea că puii sunt foarte dependenți de grija maternă. Și procesul de împerechere este neobișnuit printre speciile de rață, vocalizele puternice jucând un rol important în competiția dintre masculi.
„Masculii dintr-o anumită zone se adună la un loc și încep ritualul de împerechere, inclusiv vocalizele. Femelele merg acolo și își aleg perechea”, a explicat Ten Cate.
Descoperirea schimbă ce se știa până acum despre evoluția învățării limbajului vocal în rândul păsărilor. Ten Cate afirmă că talentul de imitator al raței de mosc sugerează că această deprindere a evoluat independent în mai multe grupuri de păsări. Studiul a fost publicat în revista Philosophical Transactions of the Royal Society B.
Editor : B.P.
