Lacul care există doar pe hartă

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Proiectul pentru lacul de acumulare Ceauru a apărut în 1965. Ar fi trebuit ca apa din el să ajute la răcirea turnurilor termocentralei Rovinari. 3 miliarde de lei au fost alocate la acea vreme, au fost făcute raportări că lucrările au fost finalizate, dar în realitate banii se cheltuiseră pe altceva. Lacul a fost trecut însă pe hărţi.

Dacă lacul ar exista şi în realitate ar fi al şaselea ca suprafaţă din ţară, după lacul Bicaz.

Trei sate au fost atunci strămutate, adică peste 2000 de familii. Oameni care acum se întreabă de ce au fost obligaţi să-şi ia vieţile de la capăt.

Deşi cunosc situaţia, autorităţile locale nu au făcut niciun demers pentru ca lacul să fie scos de pe hărţi. Explicaţia este simplă.

Cătălin Stolojanu, viceprimar Băleşti: „Nu am făcut demersuri pentru că nimeni nu ne-a cerut acest lucru”.

Nici cei de la Servicul de Gospodărire a Apelor nu au cerut modificarea hărţilor, chiar dacă, în evidenţele lor, terenul apare ca o acumulare de apă nepermanentă.

Doina Isar, director tehnic SEGA Gorj: „Asta înseamnă că o dată la o mie de ani se va atinge acest debit de 150 de milioane, iar cel de 100 de milioane odată la 100 de ani. (Adică atunci ar deveni lac?) În adevăratul sens al cuvântului? Ar deveni un lac pentru o scurtă perioadă”.

Constructorul şantierului şi întreaga conducere de la acea vreme, a fost arestată, iar directorul condamnat la moarte, pe motiv că ar fi furat din banii construcţiei. În cele din urmă, această pedeapsă a fost transformată de Nicolae Ceauşsescu în 20 de ani de muncă voluntară la Canalul Dunăre Marea Neagră.