La aproape 14 ani de la dezastrul ecologic de la Bozânta Mare, oamenii se opun vehement cianurilor. Efectele exploatării neglijente a aurului
În urmă cu aproape 14 ani, băimărenii au trăit şi ei o tragedie ca preţ al aurului extras din pământ cu ajutorul chimicalelor. Din Bozânta Mare, în Munţii Maramureşului, 100.000 de metri cubi de steril au ajuns în râurile României şi, de acolo, în Marea Neagră. Cel mai dramatic accident de mediu din anul 2000 a lăsat în urmă un dezastru ecologic ale cărui consecinţe nici acum nu încetează să apară.
Când digul iazului cu steril de la societatea Aurul SA s-a rupt, în noaptea de 30 ianuarie 2000, un imens şuvoi de otravă s-a dezlănţuit către râul Lăpuş. Valul toxic a ajuns din Lăpuş în Someş, apoi în Tisa, iar de acolo în Dunăre. Apele fluviului au purtat sterilul până în Marea Neagră, iar otrava a lăsat în urmă mii de tone de peşte mort.
La aproape 14 ani distanţă, în jurul iazului nici buruienile nu mai cresc pe pământul roşiatic, iar în lac a rămas un mâl urât mirositor.
Ioan Pop, preot al localităţii de mai bine de două decenii, crede că adevăratele efecte ale poluării se vor vedea abia la generaţiile viitoare: „Nu se ştiu şi nu se văd urmările direct. Probabil că urmările se vor vedea peste câţiva ani de zile, la copiii care între timp vor creşte şi care vor suferi de diferite boli. Cianurile şi ceea ce conţinea iazul au ajuns în fântânile cu apă potabilă”, spune preotul.
După catastrofă, a fost nevoie ca sătenii să îşi facă alte fântâni, mai adânci.
De teamă ca tragedia să nu se repete, localnicii se opun vehement exploatărilor de acest fel în zonă. Un investitor care a ecologizat iazul de la Bozânta Mare şi care se pregăteşte să înceapă exploatarea aurului în Baia Mare este somat să îşi mute fabrica în afara localităţii. Oamenii nu vor să audă nici măcar de argumentul că investitorul va reduce de 50 de ori cantitatea de cianură folosită. „Dorinţa comunităţii este clară şi fermă. În municipiul Baia Mare nu se operează cu cianuri pentru prelucrarea minereului. Am făcut şi un referendum în acest sens!”, a declarat primarul oraşului, Cătălin Cherecheş.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Dezastrul ecologic de la Bozânta Mare se poate oricând repeta în Maramureş, unde există alte 15 iazuri nesupravegheate corespunzător, crede profesorul Ioan Bud, de la catedra de Geodezie şi Mine din cadrul Universităţii de Nord Baia Mare.
„Închiderea minelor n-a fost făcută corespunzător, au rămas minele fără să fie reabilitate şi cu toate regulile care prevăd diminuarea drenajului acid”, spune profesorul.
Accidentul este considerat de experţi drept unul dintre cele mai mari dezastre ecologice după Cernobîl.
Business Club: Efectele nepăsării în Africa de Sud. Exploatarea neglijentă cu acizi a aurului a contaminat râurile şi lacurile
Din aceeaşi categorie de dezastre, reziduurile rămase de la exploatarea aurului cu acizi pun acum în pericol sănătatea a 400.000 de oameni din Africa de Sud. Semnalul de alarmă vine din partea organizaţiilor ecologiste.
În localitatea Krugersdorp, la o oră de mers cu maşina de Johannesburg, apa conţine concentraţii mari de cobalt, cupru, zinc, arseniu şi uraniu. Într-un lac a fost depistat un nivel de 40.000 de ori mai mare decât cel normal. Locuitorii numeroaselor sate din apropierea fostelor mine sunt cei afectaţi.
„Există un număr copleşitor de relatări neoficiale despre cancere, leziuni ale pielii, cazuri de retardare mintală. În prezent nu le putem cuantifica, pentru că nu s-a făcut niciun studiu epidemiologic”, afirmă Mariette Liefferink, directoarea unei fundaţii ecologiste.
Mineritul cu acizi a dus la apariţia de averi uriaşe în Johannesburg, oraş considerat multă vreme drept capitala mondială a aurului, însă a lăsat în urmă un dezastru ecologic. După încheierea exploatărilor, apa pompată în subsol pentru a permite extragerea minereului a invadat galeriile şi a contaminat pânza freatică, iar numeroase râuri şi lacuri au fost afectate.
Soluţii există, dar costă milioane de dolari. Doar companiile mari îşi pot permite să trateze apele acide şi să le transforme în apă potabilă. Firmele mici care se ocupă de conservarea zonei renunţă la afacere de îndată ce nu mai au profit.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
