Nu există şosea sau drum naţional la marginea căruia să nu le vezi. Flori intens colorate, arbuşti decorativi şi ghivece cu palmieri şi alte plante exotice. Afacerea pare bănoasă şi s-a dezvoltat mult în ultimii ani. Inginerii horticultori au investit zeci de mii de euro în pământ, pepiniere şi sisteme de irigaţii. S-au aşezat strategic, în apropierea oraşelor mari, lângă cartierele rezidenţiale.
Doamna Gica Olteanu trăieşte pentru plantele ei. Are un loc bun. Pe şoseaua din faţa grădinii trec zilnic locuitorii din cartierele rezindenţiale de lângă Bucureşti. Oameni cu bani, aşa cum le spune. În urmă cu câţiva ani, terenul era gol. Acum, are câteva mii de plante, de la arţari japonezi, stejari pitici, palmieri la plante din Amazon. Pe toate a reuşit să le adapteze climei din România.
„Nu e atât de bănoasă. E bănoasă privită de pe margine. În realitate nu e chiar aşa. Trăieşti decent şi îţi mai rămâne foarte puţin”, mărturiseşte Gica Olteanu.
Pe terenul de câteva mii de metri pătraţi, Gica Olteanu a făcut, pentru plantele bolnave, o secţie de reanimare. Arbuştii uscaţi sau atacaţi de dăunători primesc îngrijire specială.
Câţiva kilometri mai departe, aceeaşi şosea, alte flori. Ghivece din lemn, pergole sau plante agăţătoare. Afacerea merge pentru că tot mai mulţi români îşi vând apartamentele, se mută la case şi cheltuiesc o avere pentru grădina de vis.
Secretul este ca de la stradă să se vadă tot ce e mai frumos şi mai colorat. În ulţimii ani, micile grădini au ajuns să rivalizeze cu marile magazine. Avantajul este că în astfel de locuri, totul se negociază.