GOOGLE DOODLE. Sonda New Horizons, zbor istoric în apropierea planetei pitice PLUTO

GOOGLE DOODLE. Doodle-urile sunt acele schimbări distractive, surprinzătoare și uneori spontane aduse siglei Google pentru a marca zile de sărbătoare, evenimente, aniversări sau pentru a comemora personalități deschizătoare de drumuri în artă sau știință.

De obicei, Google Doodle-ul de 14 iulie era dedicat Zilei naționale a Franței.

GOOGLE DOODLE. Marţi, New Horizons, lansată de NASA în 2006, se va afla la cea mai mică distanţă de Pluto, după ce a parcurs aproximativ 5 miliarde de kilometri prin spaţiu.

FOTO: NASA

NASA a publicat recent noi imagini ale piticei Pluto şi ale celui mai mare satelit al său, Charon, iar, pe măsură ce sonda New Horizons se apropie de ţinta sa, fotografiile devin din ce în ce mai clare şi colorate.

Fotografiile pe care New Horizons le va trimite marți către Pământ vor fi primele de acest gen, ceea ce le va permite oamenilor de știință să își facă o idee mult mai clară despre îndepărtata planetă pitică, în fapt, o minge de piatră și gheață.

La 14 iulie, sonda New Horizons, care nu a avut nevoie de o modificare a traiectoriei sale iniţiale, se va apropia la o distanţă de 12.500 de kilometri de ţinta sa, un survol istoric. "Întâlnirea" va completa misiunea de explorare a celor nouă planete ”clasice” din Sistemul Solar: odată cu survolarea lui Pluto, toate cele nouă corpuri cereşti vor fi fost explorate cel puţin o dată de o sondă spaţială.

GOOGLE DOODLE. De la trecerea sondei Voyager 2 pe lângă Neptun la sfârşitul anilor 1980, nicio planetă (clasică, pitică) nu a fost explorată de la o distanţă atât de mică, aşa cum o va face sonda New Horizons.

Sonda americană va capta cu acel prilej o cantitate foarte mare de date, care vor fi retransmise către Terra în următoarele 16 luni.

Timpul este însă crucial, sonda având la dispoziţie doar 30 de minute pentru a efectua cele mai multe dintre sarcinile misiunii sale, inclusiv fotografierea lui Pluto şi Charon, determinarea naturii gheţurilor din compoziţia acestora şi scanarea atmosferei planetei pitice, scrie Mediafax.

Întrucât distanţa care separă sonda americană de Terra este de aproape 5 miliarde de kilometri, semnalul radio are nevoie de 4,6 ore pentru a ajunge pe planeta noastră.

Până de curând, cele mai bune imagini cu Pluto au fost cele realizate de telescopul spaţial Hubble. Însă acestea reprezentau o simplă succesiune de puncte, difuze, din care specialiştii reuşeau cu greu să extragă date ştiinţifice valoroase.

GOOGLE DOODLE. Începând din luna mai, acest lucru s-a schimbat, deoarece New Horizons s-a apropiat tot mai mult de Pluto şi a început să trimită spre Terra o serie de fotografii care au rezoluţii considerabil mai bune decât cele ale imaginilor transmise de Hubble.

În prezent, imaginile trasmise de sondă arată că Pluto are o culoare naturală brun-roşiatică, generată de molecule de hidrocarburi care se formează în urma interacţiunii metanului cu razele cosmice şi cu particulele solare din atmosferă, după cum au explicat specialiştii.

Sonda New Horizons, aparţinând NASA, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de miniplanete şi alte corpuri îngheţate care orbitează Soarele dincolo de Neptun şi despre care se crede că sunt rămăşiţe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

PLUTO, un mister pentru savanți

De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanţi, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază de doar 1.190 de kilometri ar putea exista dincolo de lumile uriaşe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.

"Ne întrebăm dacă Pluto era un inadaptat", a spus cercetătorul coordonator al misiunii, Alan Stern, în decembrie, citat de agenţia Reuters.

În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanţă de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra şi astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Internaţională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiţia unei "planete".

În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto şi-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria "planetelor pitice", deoarece nu a "curăţat" spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta şi cuprinzând mult mai multe corpuri spaţiale, formate din diferite tipuri de gheaţă. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 - 1973), un astronom olandezo-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori şi pe sistemul de imagistică în infraroşu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spaţial James Webb - deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări şi mai detaliate, precum compoziţia chimică de la suprafaţa lui Pluto şi a sateliţilor săi, dar şi de la suprafaţa numeroşilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.

De ce se numește Pluto

Pluto a fost descoperit în 1930, dar puținele informații despre îndepărtata planetă au întârziat o înțelegere realistă a însușirilor sale. Unicitatea orbitei lui Pluto, relațiile rotaționale cu satelitul său, axa de rotație și variațiile de lumină îi conferă o anumită aură de mister. Pluto este de obicei mai departe de Soare decât oricare din cele opt planete ale Sistemului Solar. Datorită excentricității orbitei, timp de 20 de ani din cei 249, cât durează mișcarea sa de revoluție, este mai aproape decât Neptun.

Orbita planetei pitice este considerată „excentrică”, astfel încât uneori Pluton ajunge într-o poziție mai apropiată de Soare decât Neptun, a opta planetă a Sistemului Solar. Pluto are orbita înclinată cu 17°12' față de planul eclipticii, care este un alt lucru ieșit din comun. Diametrul acestei planete pitice este de 2.390 km, reprezentând doar 18,74% din cel al Terrei. Înclinarea planului de rotație al planetei este de 57°24', densitatea lui Pluto este 1.800 kg/m3, iar perioada de rotație este de 6 zile 10 h, desfășurându-se în sens invers celei aPământului (de la est la vest).

Numele ales pentru planetă, care trebuia să evoce inițialele astronomului Percival Lowell, este cel al zeului roman Pluto. Numele a fost sugerat mai întâi de Venetia Burney (Phair, după căsătorie), pe atunci o fată de 11 ani din Oxford, Anglia. La micul dejun, bunicul ei, care lucra la Universitatea Oxford, citea în ziarul The Times despre descoperirea unei noi planete. El i-a cerut nepoatei sale să aleagă un nume bun pentru noua planetă. Venetia, care avea o pasiune pentru miturile și legendele romane și grecești, a sugerat numele zeului roman al lumii de dincolo. Profesorul Herbert Hall Turner a telegrafiat colegilor săi din America această sugestie și după dezbateri favorabile, care au fost aproape unanime, numele Pluton (Pluto) a fost adoptat și anunțat de Slipher la 1 mai 1930. În limbile chineză, japoneză, coreeană și vietnameză numele planetei se traduce ca Regele stelei întunecate. (sursa: ro.wikipedia.org) 

Sonda New Horizons, un „pian” călător

Sonda New Horizons a fost lansată de NASA, la 19 ianuarie 2006, în cadrul Programului New Frontiers și este concepută pentru studierea sistemului Pluto (cea mai mică planetă din Calea Lactee) - Charon (satelitul acesteia). Sonda trebuie să ajungă la destinație astăzi.

New Horizons, care are dimensiunea unui pian de concert și cântărește 465 de kilograme, este cea mai rapidă sondă spațială lansată vreodată de pe Pământ. În prezent ea se deplasează prin spațiu cu viteza de peste 1,6 milioane de kilometri pe zi. Această sondă funcționează cu energie nucleară, obținută din descompunerea plutoniului, scrie Agerpres.

Finalizarea misiunii New Horizons este așteptată peste 15-17 de ani de la data lansării (aprox. 2021-23). Nava a atins în imediata apropiere a Pământului cea mai mare viteză înregistrată vreodată de către navetele spațiale. La momentul intrării în funcțiune a motoarelor, aceasta a fost de 16,21 km/s. Cu toate acestea, viteza actuală a sondei este de 14,95 km/s (iunie 2013), fiind mai mică decât cea a lui Voyager 1, care este de 17,05 km/s (Voyager 1 și-a mărit viteza datorită manevrei de asistență gravitațională, de lângă Saturn).

Puteți urmări AICI în timp real apropierea sondei New Horizons de Pluto.