Enigma celei mai mari explozii din istorie

În iunie 1908, o explozie uriașă zguduia Siberia. Trăsnet? Meteorit? Deflagrația și-a făcut simțite efectele până în Regatul Unit și chiar în Statele Unite! După ani de cercetări, tot nu știm care este originea acestui misterios cataclism. Iar oamenii de știință ruși tocmai au invalidat cea mai recentă ipoteză care fusese formulată în legătură cu „fenomenul Tunguska”.

O minge de foc a traversat cerul Siberiei în acea noapte. Apoi, brusc, deasupra râului Tunguska are loc o explozie îngrozitoare, însoțită de o ploaie de pietre. Puținii martori care au putut descrie ce s-a întâmplat vorbesc de o scenă apocaliptică, pietrele cădeau din cer, pământul tremura, aerul devenise fierbinte. În acea noapte de 30 iunie 1908, tunguzii, un popor nomad ce trăia în această regiune deșertică a Siberiei Centrale, au crezut că mânia zeului Ogdi s-a abătut asupra Pământului. Unda seismică s-a simțit pe toată planeta. Praful degajat de explozie a format un nor care s-a ridicat până la 20 de kilometri înălțime, iar peste 80 de milioane de copaci, pe o suprafață de 2.000 de kilometri pătrați de taiga, sunt arși pur și simplu.

La acea vreme, explozia a fost înregistrată de seismografe: magnitudinea a fost evaluată între 4,5 și 5 pe scara Richter. În ceea ce privește puterea, a fost de 185 de ori mai mare decât cea a bombei care a distrus Hiroshima.

Nu sunt însă dovezi că au existat decese umane în timpul acestui eveniment, care a fost botezat „Tunguska”.

Douăzeci de ani mai târziu, în 1927, un geolog sovietic, specializat în meteoriți, Leonid Kulik, lansează prima expediție către această regiune a Siberiei. Trecerea apocaliptică pe care o descoperă membrii expediției îi face să creadă că pagubele au fost făcute de unul dintre cei mai mari meteoriți. Totuși, nici urmă de crater. Kulik conchide că meteoritul a explodat înainte de a atinge solul.

Trei alte expediții, în 1928, 1930 și 1938 revin la locul catastrofei, dar nu reușesc să găsească elemente noi.

Un meteorit hibrid?

De atunci, circulă cele mai nebunești ipoteze: gaură neagră, fulger sferic, explozie de antimaterie și chiar atac al extratereștrilor! Aceștia din urmă ar fi provocat explozia meteoritului pentru a salva Terra!

Însă alte studii (mai serioase) se apleacă asupra compoziției acestui corp celest care ar fi intrat în contact cu atmosfera Pământului. În 1958, apoi în 1961, au fost studiate numeroase particule de metal și silicat. Rezultatul: ceea ce ar fi lovit Terra era o cometă al cărei nucleu era alcătuit din gaz înghețat și praf. S-a estimat că avea un diametru de 60 de metri și cântărea 60.000 de tone. Cum mare parte a componentelor sale s-au dispersat probabil în atmosferă în timpul exploziei, pe Pământ n-a căzut în cele din urmă decât o ploaie de diverse materii.

În 1990, o nouă echipă a prelevat picături de rășină din trunchiurile coniferelor din zona calamitată. Au fost descoperite astfel și mai multe microparticule, ceea ce i-a făcut pe oamenii de știință să spună în final că ar fi vorba despre un hibrid între un asteroid și o cometă, pentru că au găsit un amestec de rocă și gheață. Totuși, corpul ceresc nu părea să fi fost atât de masiv pentru a provoca un crater în momentul căderii.

Ani de zile, o echipă de oameni de știință italieni de la Universitatea din Bologna a încercat să valideze ipoteza meteoritului și a craterului inexistent. Printre ei, Luca Gasperini, cel care a descoperit că, de fapt, lacul Ceko nu era menționat în hărțile Siberiei datând din epoca țaristă. Echipa sa a plecat imediat pentru a analiza sedimentele de pe malul acestui lac. Au ajuns la concluzia că datează de cel puțin un secol și că materia densă și pietroasă găsită pe fundul lacului este, de fapt, restul din explozia meteoritului.

Potrivit ipotezei finale a lui Luca Gasperini, expusă într-un interviu acordat în 2007 pentru National Geographic, de fapt, două corpuri cerești au intrat în atmosferă. Unul a explodat la circa 8 kilometri deasupra Terrei și celălalt a căzut pe Pământ, provocând craterul în care s-a format apoi lacul Ceko.

Creștere spectaculoasă a vegetației

Recent, cercetătorii ruși din Societatea pentru Geografia Siberiei au pus la îndoială, însă, și această ipoteză. Au analizat sedimentele din partea cea mai adâncă a lacului, la peste 50 de metri. În opinia lor, eșantioanele prelevate au o vechime de 280 de ani, ceea ce înseamnă că lacul în mod sigur este mai vechi. Pentru că e clar că n-au putut extrage sedimentele din cele mai vechi straturi ale fundului lacului. „Lacul pare tânăr, dar nu suficient de tânăr pentru a fi craterul provocat de Tunguska”, au declarat ei pentru The Siberian Times. Rezultatele complete ale studiului lor vor fi publicate în luna iulie.

Întrebarea legată de natura obiectului care a intrat în atmosfera terestră acum mai bine de un secol rămâne în continuare fără un răspuns ferm. Unii oameni de știință consideră că absența unui crater de impact nu e compatibilă cu ideea căderii unui asteroid sau meteorit.

Mai sunt și alte mistere în legătură cu Tunguska. Vegetația din apropierea epicentrului are o creștere spectaculoasă, de zece ori mai rapidă decât cea observată în restul regiunii. Unii specialiști sunt de părere că praful degajat de explozie a acționat ca un super-îngrășământ. Vegetația post-catastrofă se dovedește anormal de bogată în arsenic, iod, brom, zinc și telur. Oamenii de știință ruși au semnalat, de asemenea, și mutații genetice observate la insecte, dar acestea sunt rezultate contestate.

Care este diferența dintre cometă, asteroid și meteorit?

Între asteroid și meteorit mărimea este cea care variază. Un asteroid poate măsura între câțiva metri și câțiva kilometri. Rezultat din sistemul solar, este un corp celest alcătuit din roci, gheață și metale. Un meteorit este de ordin metric ca mărime. Intrarea sa în atmosferă provoacă o lumină intensă. În general, este vorba despre o bucată de asteroid sau de cometă. Cometele, la rândul lor, sunt corpuri rezultate din sistemul solar. Spre deosebire de asteroid și meteorit, cometa are un nucleu compus din gaz înghețat și praf. Când se apropie de Soare, în jurul ei se formează o atmosferă fină - este coama și coada cometei, uneori observabile de pe Terra.

(surse: The Siberian Times, Ouest-France)