În butoiul de murături se află un dispozitiv complex, care include, printre altele, două ghivece. Pentru apariţia cristalelor este necesar ca temperatura din interior să fie menţinută în jurul valorii de 60 de grade.
„Urmează să creștem sămânța pentru cristal. Pentru asta avem nevoie de un pahar cu apă în care punem KDP (n.r. - substanţă pe bază de potasiu). În două luni o să avem un pahar care arată așa unde avem mai multe cristăluțe mai mici”, explică Maria Băban.
Abia atunci, acestea sunt introduse în butoiul minune, unde temperatura e permanent controlată printr-un program conceput de Gabriel, elev în clasa a XI-a.
„Am zis decât să încercăm să căutăm cristale perfecte, să le facem noi. Trebuia să avem un capac etanș și atunci ne-am gândit că două ghivece de flori rămân perfect lipite și nu le mai poți scoate”, spune Gabriel Băban.
Pentru a scoate cristale dintr-un butoi de murături, cei doi fraţi au muncit un an de zile.
„Așa, din pasiune, înveți mult mai multe lucruri decât ai învăța forțat de cineva pe la școală. A trebuit să învăț o grămadă de lucruri tehnice de fizică, de chimie în același timp”, mai spune Maria Băban.
Medalia de la gâtul Mariei este dovada că invenţia lor a fost deja apreciată. Cei doi fraţi au impresionat juriul la un concurs internaţional de fizică şi au obţinut bronzul.
„Faptul că astfel de preocupări se regăsesc în rândul elevilor este o chestie extraordinară”, afirmă Marius Ștef, fizician.
Despre butoiul din care ies cristale au aflat şi bijutierii din Timişoara, care sunt gata să le propună o colaborare celor doi tineri inventatori.
„Câteva cristale pot fi folosite într-un inel, într-un pandantiv frumos cu o montură mai deosebită”, spune Andi Păuș, bijutier.
Cei doi fraţi nu au şi un glob de cristal, dar sunt convinşi că în viitor vor pune în practică şi alte idei ingenioase.