Macheta clădirii-turn la care au lucrat cei 12 studenţi la construcţii şi arhitectură din Cluj a rezistat la cele trei simulări de cutreme care sunt probe în concursul din San Francisco. Echipa a continuat simulările până când macheta s-a dezmembrat. Au făcut asta ca să vadă care e rezistenţa finală şi care sunt punctele slabe.
Ovidiu Prodan, specialist construcţii: „Cutremurul din Vrancea din '77 care e un cutremur marcant pentru români, are o acceleraţie în bază de 2 metri pe secundă la pătrat. Acest cutremur a avut o acceleraţie de 16 metri pe secundă la pătrat. Se foloseşte şi în concurs, dar o singură data. Noi l-am încercat de cinci ori până a cedat.”
Daniel Cornea, student: „În construcţii, ne dorim ca stâlpii să cedeze ultimii, pentru că dacă ar ceda un stâlp, întreg planşeul ar ceda.”
Cristina Iordache, studentă: „Cutremurul se consideră o forţă orizontală, contra-vântuirile au rolul de a distribui descărcările.”
Bianca Pârv, specialist construcţii: „Totul e sub forma de profit anual. Avem nevoie de o greutate cât mai mică a clădirii pentru ca materialele utilizate şi manopera să fie cât mai reduse.”
Munca multă e unul dintre secretele succesului, spun tinerii proiectanţi.
Horea Marian, şeful echipei: „Am lucrat de la începutul lunii decembrie, aproximativ o lună şi jumătate până acum, un număr de peste 500 de ore.”
Acesta este al şaselea an în care studenţii de la UTCN sunt admişi la competiţia internaţională. Tinerii s-au clasat de fiecare dată pe primele locuri, iar în ultimii doi ani au luat premiul I.