Doi giganți aeronautici s-au bătut pe contractul de 915 milioane de dolari pentru monitorizarea gunoiului spațial. Lockheed Martin, producătorul avioanelor F-16 și Raytheon, producătorul rachetelor Tomahawk. Pentagonul a ales în cele din urma programul „gardului spațial” propus de Lockheed.
Gardul spațial va fi, de fapt, o rețea de radare care va putea urmări 200.000 de obiecte aflate în derivă pe orbită, de zece ori mai multe decât poate monitoriza actualul sistem de monitorizare controlat de Pentagon.
Sunt milioane de obiecte în spaţiu. La fiecare lansare sau coliziune spaţială vor rămâne obiecte în plus pe orbită. Principalul scop al „gardului spaţial” este detectarea şi catalogarea acestor obiecte.
Și, spre deosebire de actualul sistem, care poate monitoriza obiecte de mărimea unei mingi de baschet, noul sistem al celor de la Lockheed va putea urmări și obiecte foarte mici, dar la fel de periculoase.
Pe orbită, deșeurile spațiale pot atinge o viteză de 27.000 de kilometri pe oră. Iar impactul lor cu sateliții sau navele spațiale poate fi catastrofal.
În ultimii ani, cea mai mare cantitate de reziduuri spațiale a fost provocată de distrugerea intenționată, în 2007, a unui satelit meteorologic chinez și de ciocnirea accidentală, din 2009, dintre un satelit american funcțional și un satelit rusesc scos din uz.