Chiar dacă am reduce drastic emisiile de dioxid de carbon, va fi dificil să evităm o încălzire a climei cu mai puțin de 1,5 grade Celsius. În aceste condiții, oamenii de știință și-au imaginat metode mai mult sau mai puțin fanteziste pentru a evita transformarea planetei într-un cuptor. Iată câteva dintre aceste proiecte de geoinginerie la scară uriașă.
Sticlă pe banchize
Anul acesta, banchiza arctică a ajuns la cea mai mică suprafață înregistrată vreodată. Organizația Arctic Ice Project, din care fac parte oameni de știință și antreprenori, vrea să salveze gheața care a mai rămas presărând praf de sticlă reflectorizantă. Această pudră de siliciu (principalul component al nisipului, care servește la fabricarea sticlei), aparent inofensivă și ecologică, ar urma să protejeze astfel gheața de razele soarelui care accelerează topirea. Ideea nu este a a acoperi întregime Polul Nord cu sticlă, ci de a viza zonele deosebit de fragile, cum ar fi trecătoarea dintre Groenlanda și Svalbard.
Proiectul nu a reușit să-i convingă însă pe unii oameni de știință, care sunt îngrijorați de efectele pe care le-ar putea avea asupra organismelor marine, cum este zooplanctonul, care ar putea absorbi această pudră de siliciu. În plus, transportarea și răspândirea sticlei ar fi destul de costisitoare, calculele ajungând până la 4,3 miliarde de euro.
Eolienele în sprijinul Arcticii
Decât să împiedicăm gheața să se topească, mai bine am încerca să o recreăm! Este ideea fizicianului Steven Desch și a colegilor lui de la Universitatea Arizona din Statele Unite, care au publicat un studiu pe acest subiect în 2016. Apa oceanului ar putea fi pompată și desalinizată, apoi folosită pentru a stropi gheața, unde va îngheța și va consolida banchiza, cumva după modelul tunurilor de zăpadă.
Aceste pompe ar fi alimentate de 10 milioane de eoliene (!), construite pe gheață. În felul acesta, stratul banchizei ar fi îngroșat cu mai mult de un metru pe perioada iernii, ceea ce ar încetini topirea pe durata verii.
În ciuda costului exorbitant al proiectului (426 de miliarde de euro), cercetătorul susține că este singura modalitate pentru a evita catastrofa.
Reproducerea efectelor unei erupții vulcanice
În fiecare an, milioane de tone de cenușă sunt eliberate de vulcani. Această cenușă, bogată în fier, ajunge în ocean, unde fertilizează organismele marine și contribuie la captarea dioxidului de carbon prin diferite mecanisme biologice și chimice. Erupția vulcanului islandez Eyjafjöll în 2010 a alimentat producția de fitoplancton din regiune. Și atunci, cercetătorii universității Southampton au avansat ideea de a reproduce acest efect natural împrăștiind în ocean cenușă vulcanică.
Potrivit calculelor lor, ar fi nevoie să fie împrăștiate 50.000 de tone de cenușă (capacitatea unei nave standard) pentru a fi posibilă captarea a 2.750 de tone de dioxid de carbon. Costul ar fi mult mai mic decât în cazul altor tehnici de captare a carbonului, iar această procedură ar putea fi aplicată rapid, potrivit unui studiu apărut în revista Anthropocène.
Din nou, însă, nu este consens în lumea științifică. Alte studii spun că nu ar fi semnificativă cantitatea de carbon absorbită. Mai mult, nu se știe ce efecte ar avea această fertilizare artificială asupra altor organisme marine.
Albirea norilor
Una dintre ideile intens vehiculate pentru a limita încălzirea climatică este așa-numita tehnică de „albire” a norilor. Ea presupune pulverizarea apei mării în atmosferă, ceea ce ar modifica dimensiunea picăturilor de apă din norii deja existenți, făcându-i mai denși, dar și mai albi. Cristalele de sare din apa mării formează nuclee ce condensează în jurul lor picăturile de apă. Norii vor fi astfel „albiți” și razele soarelui vor fi mai puternic reflectate.
În martie, Australia a experimentat această soluție pentru a-și proteja marea barieră de corali. Potrivit susținătorilor acestei metode, „albirea” norilor este total inofensivă, sarea rămâne una-două zile în nori și, în plus, este o metodă mai puțin costisitoare.
Acest procedeu poate funcționa pe scară locală, dar pentru a produce o răcire de mare amploare ar trebui defășurate 1.000 de nave echipate cu „tunuri cu sare”, peste tot în lume, și ar trebui repetată frecvent această operațiune.
Pe de altă parte, procedeul riscă să provoace perturbări în regimul precipitațiilor. Studiile au arătat că o albire la scară mare ar duce la o scădere a regimului pluviometric deasupra Amazoniei.
În plus, după ce ar trece efectul de „răcire”, riscăm să asistăm la o creștere brutală a temperaturii. Este un cerc vicios.
Nisip verde pe plaje
Înființată în aprilie 2019, organizația neguvernamentală Project Vesta și-a propus nici mai mult nici mai puțin decât să capteze toate emisiile umane anuale de dioxid de carbon acoperind cel puțin 2 la sută din plaje cu olivină. Acest mineral de culoare verde, conținut în rocile vulcanice bazaltice, se erodează în contact cu apa și transformă dioxidul de carbon din atmosferă în HCO3 (bicarbonat). Ajuns în ocean, acesta din urmă este consumat de organismele marine și transformat în schelete de calcar, cum ar fi cochiliile sau coralii.
Acest proces, denumit alterare forțată, permite nu numai captarea CO2, dar contribuie și la reducerea acidificării oceanului. Problema este că trebuie extrasă și adusă pe plaje olivina, ceea ce presupune un consum destul de mare de energie.
În plus, dizolvarea în apă a unei mari cantități de siliciu și alte minerale pe care le conține olivina ar putea afecta ecosistemul marin.
Project Vesta a reușlit totuși să strângă fonduri pentru a finanța teste de amploare pe două plaje din Caraibe.
Plantarea a 1.000 de miliarde de copaci
Nu trebuie să căutam tehnici complicate pentru a capta dioxidul de carbon din atmosferă. De miliarde de ani, copacii s-au ocupat de asta perfect. Însă în prezent nu mai este suficient. Cercetătorul britanic Thomas Crowther a calculat că ar trebui să adăugăm 1.000 de miliarde de copaci actualei zestre forestiere, ceea ce ar permite captarea a 205 gigatone de dioxid de carbon în următoarele decenii, adică de șase ori mai mult decât cantitatea emisă în 2019 în lume. „Dacă am planta acești arbori astăzi, nivelul de dioxid de carbon în atmosferă ar putea scădea cu 25 la sută”, arată studiul publicat în 2019 în revista Science. Aceste previziuni sunt în concordanță cu linia Grupului Interguvernamental de Experți pentru Climă, care spune că împădurirea este un mijloc recomandat de a limita încălzirea climatică.
Însă unii oameni de știință pun la îndoială aceste calcule, în condițiile în care, spun ei, copacii plantați sunt mult mai puțin eficienți în a stoca dioxidul de carbon în comparație cu pădurile naturale. Încă un argument că ar trebui să ne oprim din a distruge pădurile existente!
Alte metode propuse pentru a stopa încălzirea climatică
Modificarea genetică a plantelor, astfel încât ele să fie de culoare mai deschisă și să reflecte mai puternic razele soarelui
Crearea unor microbule la suprafața oceanului pentru a reflecta razele soarelui
Distrugerea norilor de înaltă altitudine (care accentuează efectul de seră) cu o rază laser
Amplasarea unei oglinzi uriașe în spațiu pentru a „devia” razele solare
Construirea unui zid imens în jurul principalilor ghețari pentru a împiedica topirea
Crearea unor aisberguri hexagonale, cu ajutorul submarinelor, pentru a răci oceanul.
Editor : Luana Pavaluca
