Proprietarii se despart greu de câinii-roboţi, dotaţi cu inteligenţă artificială. Această ceremonie budistă pare una obişnuită. Până aflăm pentru cine se roagă călugării. Pentru câini-roboţi.
Nobuyuki Narimatsu, directorul unei companii de întreţinere a roboţilor: Oamenii care deţin astfel de roboţei consideră că au personalitate, le face bine prezenţa lor, de aceea noi credem că, într-un fel, aceşti roboţi au şi suflet.
Scoşi pe piaţă în 1999, câinii-roboţi au fost o premieră mondială - primele aparate casnice dotate cu inteligenţă artificială. Producătorii spun că le pot crea o personalitate distinctă, iar cei din ultima generaţie chiar vorbesc. Aşa au ajuns roboţii să facă parte din familia multor japonezi, care se duc la mecanic cu cereri ciudate.
Hiroshi Funabashi, mecanic: Mi-a spus: „Robotul meu nu se simte bine. Poţi să-l examinezi?” Mi-am dat seama că nu vedea câinele-robot ca pe un dispozitiv, ci ca pe un membru de familie.
Cei mai ataşaţi de animalele robotizate de companie sunt vârstnicii şi oamenii singuri. Avantajele sunt multiple: costă mai puţin decât câinii adevăraţi, nu trebuie să îi hrăneşti şi să îi scoţi la plimbare. La schimb oferă companie ani la rând fără să se îmbolnăvească. Hideko Mori de exemplu îşi alintă de opt ani căţelul robot.
Hideko Mori, proprietara unui câine-robot: Când plec în vacanţă, tot ce am de făcut este să-l opresc. Nu trebuie hrănit, nu trebuie scos afară. În schimb, din când în când ridică un picior şi se aude un sunet, ca apa care curge. Este un sunet liniştitor.
Problema este că producătorul a oprit acest tip de roboţi în 2006, şi nu a mai oferit nici service pentru problemele apărute. Treptat, mulţi dintre cei 150.000 de câini roboţi s-au stins la propriu. Un grup de tehnicieni inimoşi au format un grup care repară patrupezii robotici, când se mai poate.