Comunitatea internaţională este aproape de un tratat prin care vânzarea acestor tehnologii să fie strict controlată, astfel încât să nu mai ajungă în mâinile cui nu trebuie. Însă primul efect al unei astfel de tratat ar fi crearea unei pieţe negre a armelor cibernetice.
Cu glugă pe cap şi spatele la cameră, trei hackeri îşi testează îndemânarea într-un centru privat de simulare a atacurilor cibernetice din Israel.
Este practic o sală de antenamente unde hackerii care visează să ajungă angajaţi ai companiilor de securitate informatică sau ai serviciilor secrete sunt aruncaţi în diverse scenarii de atac sau de apărare a sistemelor informatice. Fondatorul acestei săli spune că, de fapt, clienţii săi se pregătesc pentru viitor.
„Vom vedea mult mai multe atacuri cibernetice decât atacuri militare. Credem asta pentru că este mult mai ieftin”, a afirmat Ofir Hason, directorul sălii de antrenament.
Tocmai de aceea, Marea Britanie vrea ca toate tehnologiile folosite de hackeri să fie considerate arme. Iar Financial Times scrie că guvernul de la Londra aproape că a convins comunitatea internaţională să semneze un tratat prin care programele folosite de hackeri şi anumite aparate de decriptare şi interceptare să fie considerate la fel de periculoase ca un pistol sau o puşcă.
Englezii merg pe ideea că nu există nicio diferenţă între un jaf armat şi un atac cibernetic asupra unui cont bancar. În ambele cazuri deznodământul este acelaşi. Cineva rămâne fără bani. La fel cum nu există nicio diferenţă între bombardarea unei centrale termice şi un atac cibernetic care o face să explodeze singură.
Tratatul propus de Marea Britanie ar urma să stabilească în ce condiţii ai voie să deţii în calculator un program ce poate fi folosit pentru atacarea sistemelor informatice şi în ce condiţii ai voie să vinzi un astfel de program sau o astfel de tehnologie unei persoane sau unei instituţii din străinătate.
Europa este în acest moment cel mai mare exportator de tehnologii şi programe de interceptare. Acestea nu sunt folosite la atacuri propriu-zise, ci pentru ascultarea telefoanelor şi citirea mail-urilor. Sunt aşadar, tehnologii de spionaj, însă Marea Britanie vrea să le ofere şi acestora statutul de armament, ceea ce ar putea reduce serios profiturile unei industrii care multă vreme a existat nereglementată.