Ca să opreşti un atac, sau şi mai bine, să îl împiedici să se producă, este nevoie de informaţii. Spionii cibernetici sunt cei care scanează spaţiul virtual şi să află din timp cine este vizat de infractorii 2.0.
Mauro Vigniati, analist Serviciul de Securitate Federal al Elveţiei: De exemplu am primit informaţii despre un nou atac împotriva unor ţinte de care suntem interesaţi, de exemplu o companie elveţiană. Primim informaţiile tehnice şi încercăm să colectăm alte informaţii pentru a stabili cine este în spatele atacului, sau cum a demarat atacul, când şi unde, apoi scriem un raport despre asta şi le transmitem altor companii care pot avea aceeaşi problemă. Astfel, companiile pot preveni asemenea atacuri în reţeaua lor. Clienţii noştri fac parte din infrastructurile critice naţionale ca transporturi, energie, finanţe. Aceşti clienţi au acces la o reţea internă a guvernului elveţian, şi putem împărţi informaţii cu ei.
Ruşii sunt primii pe lista atacatorilor virtuali atunci când este vorba despre furtul de bani. În cazul infracţiunilor care vizează alte obiective, agenţii secreţi au alte topuri.
Mauro Vigniati: Există grupuri care provin din diferite regiuni geografice. De exemplu, în infracţiunile economice, grupurile provin din Rusia, Ucraina, acestea sunt zonele pe care le vedem cele mai intense. Din punct de vedere al spionajului, al furtului de documente nu sunt diferenţe mari din punct de vedere al provenienţei atacului. Atacatorii provin din foarte multe ţări.
Nu vedem foarte mulţi români implicaţi în cyber-atacuri. Au fost câţiva dar nu în mod regulat. Majoritatea provin din Rusia şi Ucraina, mai puţin din România.
Philippe Joliot, expert al Curţii de Jusţiţie Nancy: Comunicaţia este tot mai frecventă pe acest subiect, dar de fapt, educaţia este slabă şi atacatorii se mută dintr-o ţară în alta. Tocmai de aceea cooperarea internaţională este interesantă pentru că putem identifica zone unde apar noi tipuri de crime, vin şi la noi. Vedem cazuri de cybercrime care pleacă din Statele Unite şi ajung mai târziu în Europa. Cooperarea este importantă.
Dacă infractorii virtuali români nu sunt printre cei mai specializaţi din lume, românii preocupaţi de siguranţa în mediul online sunt apreciaţi de agenţii internaţionali.
Mauro Vigniati: Lucrăm foarte bine cu firmele antivirus româneşti, publică multe aşa-numite white papers, ne ajută cu informaţii să identificăm victime, deci este foarte interesant să lucrăm cu o companie de specialitate din România. Legile există dar vedem că sunt tot mai puţin respectate.
Philippe Joliot: În domeniul cybercrime cele mai multe infracţiuni sunt cred cele de tip phishing, furtul datelor personale, al identităţii, al datelor cardurilor bancare, mai ales acestea. Laboratorul meu este cel mai mare din Franţa de analiză criminalistică şi nu avem multe cazuri de cybercrime. Cele mai multe sunt cele de crime "obişnuite" care folosesc tehnologie computerizată. Cauza este lipsa de sancţiuni, lipsa legilor.