Formate şi extensii video. Care este diferența dintre avi, mkv, mov sau mp4

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

În primul rând este important să notăm faptul că un format video nu este dictat numai de extensia sa. Extensia, adică acel .avi sau .mp4, nu ne spune nimic despre codecurile folosite în comprimarea fişierului ci sunt simple containere pentru informaţiile de care are nevoie fişierul respectiv pentru a putea fi redat pe mai multe device-uri.

Dar înainte să trecem la extensii să vorbim despre codecuri. Majoritatea fişierelor video peste care veţi da sunt comprimate, asta înseamnă că au fost alterate astfel încât să ocupe cât mai puţin spaţiu de stocare.

Spre exemplu, un disc Bue Ray normal ocupă între 30 şi 50 de GB, ceea ce este mult. Astfel încât avem nevoie să comprimăm aceste fişiere pentru a le putea stoca. Este important de notat că orice proces de compresie presupune o pierdere a calităţii imaginii datorită faptului că fişierul nu mai include toată informaţia iniţială, ci o formă restrânsă a ei.

Pentru comprimarea şi decomprimarea datelor avem nevoie de codec-uri. Acestea sunt folosite pentru a interpreta fişierele şi a determina cum vor fi redate pe ecranul calculatorului.

Orice PC vine preinstalat cu un număr de codec-uri deşi majoritatea utilizatorilor sunt nevoiţi să îşi instaleze pachete speciale de codec-uri sau programe specializate în redarea materialelor video precum VLC sau BSPlayer pentru a putea urmări o varietate mai mare de fişiere video.

Iată câteva exemple de codec-uri:

1. Ffmpeg - un codec care include formate ca MPEG-2, care este formatul în care sunt stocate DVD-urile sau MPEG-4 care este formatul folosit de Apple pentru filmele din iTunes store.

2. DivX - un codec folosit foarte mult şi în industria jocurilor video, funcţionează în combinaţie cu anumite tipuri de fişiere MPEG -4 şi era folosit înainte de era HD pentru a scrie DVD-uri.

3. XviD - este o versiune open source al lui DivX populară în rândul celor care piratează filme.

4. X264 - un codec folosit pentru a comprima filme în formatul H.264 cunoscut şi că MPEG-4 AVC şi este cel mai popular format pentru clipurile video de rezoluţie înaltă.

Există un număr uriaş de codec-uri disponibile şi poate deveni destul de dificil să le ştii pe toate, mai ales când te lupţi cu standardele formatului MPEG. Din fericire, în zilele noastre, nu ai nevoie să îţi umpli capul cu mai mult de câteva.

Însă ce este un container? Definiţia acestui termen este destul de simplă: un mănunchi de fişiere sub același acoperiş. Conainerul este format cel mai adesea din codecul video şi codecul audio, deşi poate câteodată să conţină şi alte tipuri de fişiere cum ar fi spre exemplu subtitrări.

Containerele îţi permit să alegi un codec pentru fişierul video şi unul pentru audio ceea ce înseamnă că poţi decide unde faci compromisul dintre calitatea imaginii sau a sunetului şi spaţiul pe care acestea le ocupă. Iată câteva exemple de containere populare:

1. AVI - înseamnă audio video interleave este un container prezentat de către Microsoft în 1992.

2. Matroska - conţine fişiere video cu extensia MKV care permite căutarea rapidă printre fişiere, adăugarea mai multor tipuri de metadate cum ar fi tag-uri şi meniuri că în cazul DVD-urilor

3. MP4 - un container popularizat de Apple cu fişierele din iTunes Store

4. MOV - un fişier creat tot de compania Apple şi conţine fişiere compatibile cu codec-urile recunoscute de procrame precum Quicktime.

Diferenţa principala dintre diferite tipuri de containere nu se rezumă aşadar la tipul de codecuri pe care le suportă ci şi la funcţiile suplimentare pe care le suportă.

Spre exemplu, containerul MKV este foarte popular în zilele noastre deoarece pe lângă faptul că este compatibil cu aproape toate codec-urile existente este opensource deci foarte flexibil cât şi multe funcţii suplimentare pentru crearea conţinutului navigabil şi interactiv.

Care este aşadar diferenţa dintre toate aceste formate video şi pe care ar trebui să le folosiţi? Din punctul de vedere al codec-urilor, DivX şi Xvid obişnuiau să fie populare în era video-urilor SD, însă sunt deja trecute.

Cea mai bună calitate de codare o veţi obţine cel mai adesea cu ajutorul codec-ului H.264 iar MPEG-4 va produce cel mai adesea cea mai rapidă compresie, asta în cazul în care nu calitatea imaginii este prioritatea voastră.

În ceea ce priveşte containerele, atât MKV cât şi MP4 sunt compatibile cu codecul H.264 însă MKV este de preferat deoarece suportă multe alte funcţii, audio de calitate mai înaltă şi poate fi modificat cu uşurinţă.

Trebuie să ţineţi cont însă că formatul MKV nu este redat cu succes de anumite programe sau device-uri.

Aşadar, dacă plănuiţi să folosiţi aceste fişiere video pe un iPad sau pe un Xbox 360 va trebui să folosiţi un format mai popular precum MP4. Dacă, în schimb, plănuiţi să le redaţi cu VLC, BSPlayer, XBMC sau alt video player, extensia MKV este cea dezirabilă.