Criticul literar Levi Stahl a crezut inițial că emoticonul era o greșeală de punctuație. După cercetări ulterioare, Stahl a descoperit că utlizarea smiley-ului a fost intenționată.
Această descoperire plasează inventarea emoticonului cu aproape 200 de ani mai devreme decât se credea.
Următoarea instanță în care emoticonul a fost folosit într-o lucrare scrisă a fost descoperită în ziarul umoristic Puck, în 1881. Această publicație conținea un articol intitulat „arta tipografică”, unde putem identifica patru emoticonuri: o față fericită, una melancolică, una indiferentă și una surprinsă.
Și chiar dacă emoji-urile din zilele noastre sunt la o mare distanță grafică de micile desene realizate pe mașina de scris, ideea nu este nicidecum una nouă.