O echipă de oameni de știință de la Harvard crede că ar putea crea peste doi ani un embrion de mamut lânos prin încrucișarea cu elefantul de Asia. Odată depășită etapa, renașterea acestei specii dispărute de milenii nu ar mai ține deloc de science-fiction.
Mamutul lânos a dispărut în urmă cu 4.000 de ani din stepele înghețate ale Eurasiei și Americii de Nord. Oare în zece ani, adică în 2027, ar putea străbate iar tundra din Siberia? E aproape o certitudine pentru profesorul american de genetică George Church și echipa sa de la National Institutes of Health Center of Excellence in Genomic Science de la Harvard.
Într-o intervenție la conferința anuală a Asociației Americane pentru Avansul Științei (AAAS), el a spus că în doi ani, echipa sa va putea crea un embrion hibrid: un elefant asiatic al cărui ADN va fi modificat pentru a include mai multe caracteristici ale mamutului lânos. Adică un...mamofant.
Ce caracteristici se vor lua de la mamut? Sângele, urechile mici, grăsimea subcutanată și părul lânos. Altfel zis, tot ceea ce i-a permis mamutului să reziste la temperaturi foarte scăzute.
Cum a fost posibil acest progres genetic? Mai întâi, grație ADN-ului prelevat din resturile de mamut lânos descoperite în stare de congelare în tundra siberiană în special în ultimii 20 de ani. Apoi, grație tehnologiei de editare genetică Crispr/Cas9, un fel de „foarfecă” genetică, creată în 2012, cu ajutorul cărora e mai ușor și mai puțin costisitor să se facă modificări în ADN-ul oricărei celule vii.
Echipa lui George Church a folosit elefantul asiatic pentru că genomul său este apropiat de cel al mamutului lânos. Paleontologii au reușit să recupereze mai multe segmente din ADN-ul mamuților și în cele din urmă s-a reconstituit ordinea înlănțuirii de bază a unei molecule de ADN de mamut.
Odată embrionul creat, va trebui să i se ofere un mediu pentru a crește. Echipa de la Harvard își pune, deci, întrebări: să folosească un uter artificial, o mamă elefant purtătoare sau să crească embrionul ex-vivo?
De ce e nevoie de resuscitarea mamutului? Pentru salvarea elefantului asiatic! Este amenințat, la rândul său, de extincție, în special din cauza braconajului. Noua specie de pachiderme ar putea repopula tundra și pădurile boreale ale Eurasiei și Americii de Nord.
Reîntoarcerea mamutului lânos în versiunea secolului XXI ar putea ajuta, de asemenea, în lupta împotriva încălzirii climatice. Odată ce ar reveni în tundra siberiană, mamuții ar mânca ierburile moarte și ar perfora stratul de gheață, facilitând astfel întoarcerea preriei pe teren arid și a ierburilor înalte specifice așa-numitului biom (ecosistem) „stepa mamuților”. Asta ar împiedica tundra să se topească și deci să elibereze o mare cantitate de gaz cu efect de seră în atmosferă.
Există limite etice?
Echipe ruse, sud-coreene sau chiar japoneze lucrează și ele la renașterea mamutului. Cercetările fascinează dincolo de pragul sferei științifice și reamintesc de filmul „Jurassik Park” al lui Steven Spielberg. Însă „de-extinctizarea” - a face să renască speciile dispărute – pune probleme etice, deja semnalate de mai mulți oameni de știință.
Astfel, Matthew Cobb, profesor de zoologie la Universitatea din Manchester, declara în cotidianul The Guardian: „Mamutul nu era numai o asociere de gene, era un animal social, așa cum e elefantul în Asia modernă. Ce se va întâmpla când acest hibrid elefant-mamut se va naște? Cum va fi el primit de elefanți?”.
Pe de altă parte, atrag atenția specialiștii, dacă animalul crește într-un uter artificial, va fi privat de interacțiunea prenatală cu mama sa. Unii spun că stepa mamuților nu mai există, deci cum ar mai putea trăi? Alții spun că se va adapta.
Într-un studiu apărut în revista „Science” în mai 2013, Jacob S. Sherkow, profesor de drept, și Henry T. Greely, director la Center for Law and the Biosciences, vedeau mai multe riscuri ale procesului invers extincției. Animalul creat ar putea muri prematur din cauza unei mutații genetice; ar putea fi exploatat în scop de divertisment sau dus la grădini zoologice; în loc să amelioreze mediul în care trăiește, ar putea aduce prejudicii mediului actual; ar putea fi gazda unor viruși necunoscuți și dăunători sau, dintr-o perspectivă mai politică, ar putea diminua protecția speciilor amenințate. Pe scurt, n-ar fi decât consecințe posibil nefaste ale acestor modificări operate asupra genomului unui animal existent și ale resuscitării unor specii dispărute.
Nu știm care vor fi consecințele, dar vor exista aplicații posibile, spun alți oameni de știință. De ce să fim stânjeniți, din punct de vedere etic, de nașterea unor animale dispărute? Când se fac descoperiri importante, mereu sunt două fațete. Radioactivitatea a permis progrese în medicină, dar a adus totodată și bomba nucleară.
Și atunci, vom reveni oare la mamuți în Eurasia în următoarele decenii? Va fi la modă să mergi la safari în Siberia? Știința n-a fost niciodată așa de aproape de a îndeplini această promisiune, dar trebuie să determinăm dacă beneficiile vor fi mai mari decât suferința animală și riscul pentru mediu, politici și moralitate.
Urmăriți pe Digi World, în fiecare vineri, de la ora 19:00, „Jurnalul de Științe”, cu Teodora Băloi.