Pe suprafața Lunii există apă într-o proporție mai mare decât se știa până acum, inclusiv în partea vizibilă a satelitului natural al Pământului, a anunțat luni NASA, care precizează că este vorba de gheață aflată în foarte multe microcratere.
Observatorul Stratosferic SOFIA al NASA a confirmat, pentru prima dată, că există apă pe suprafața „luminată” a Lunii, iar această descoperire arată că apa probabil că există pe întreaga suprafață a satelitului natural al Pământului, și nu numai în zonele întunecate și reci, arată NASA.
Este un anunț care ar putea ajuta misiunile umane pe Lună, aflate în faza de pregătire. Astronauții ar putea avea condiții pentru a sta acolo perioade mai îndelungate.
SOFIA a detectat molecule de apă în craterul Clavius, unul dintre cele mai mari cratere lunare, vizibil de pe Pământ și situat în emisfera sudică a Lunii Observaţiile precedente care vizau suprafaţa lunară au detectat anumite forme de hidrogen, dar nu au putut să facă distincţia între cele existente în apă şi cele prezente într-un compus apropiat din punct de vedere chimic, hidroxil (OH).
Rezultatele a două studii în acest sens au fost publicate în cel mai recent număr al revistei Nature Astronomy.
NASA anunţase la sfârșitul săptămânii trecute că va da publicităţii luni, 26 octombrie, „o descoperire importantă” despre Lună,
„Această descoperire schimbă cunoştinţele noastre despre suprafaţa Lunii şi ridică o serie de întrebări interesante despre resursele relevante pentru explorarea spaţiului îndepărtat”, a comentat un expert al NASA.
Cum a fost făcută noua descoperire. Ce este SOFIA
Descoperirea anunţată de NASA generează noi întrebări despre felul în care se formează apa şi despre modul în care ea rezistă în condiţiile dificile şi lipsite de aer, așa cum sunt la suprafaţa satelitului natural al Terrei.
SOFIA, observatorul cu ajutorul căruia s-a făcut descoperirea anunțată luni de NASA, este un telescop aerian cu infraroşu montat pe un Boeing 747 modificat, care zboară deasupra atmosferei terestre. Trimițând lumină infraroşie pe suprafaţa Lunii, cercetătorii pot decoda exact ce reflectă acea lumină. Diferitele substanţe apar în diferite culori şi, în acest caz, oamenii de ştiinţă au detectat spectrul „reprezentativ” al moleculelor de apă.
Ei cred că apa este stocată în bule de gheaţă sau între granule de la suprafaţă, care o protejează de mediul dur. Cercetătorii cred că apa s-ar putea să fi apărut în urma impactului cu mici meteoriți sau în urma interacțiunii dintre particulele energetice emanate de Soare.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
În cel de-al doilea studiu publicat în Nature Astronomy, cercetătorii au urmărit zonele umbrite permanent ale Lunii, unde apa ar putea fi prinsă şi păstrată. Au găsit astfel de regiuni la ambii poli şi au conchis că „aproximativ 40.000 de metri pătraţi de pe suprafaţa lunară au capacitatea de a păstra apa”.
Editor : Luana Pavaluca