Exploziile simultane ale mai multor stele au dus la dispariția a circa trei sferturi din speciile de pe Terra, în urmă cu aproape 400 de milioane de ani, potrivit unor cercetări citate de CNN.
Mai multe astfel de evenimente au avut loc în era devoniană, care a avut loc de la 359 milioane la 419,2 milioane de ani în urmă. Exploziile stelelor, cunoscute ca supernove, au dus la pierderea de 70 până la 80 la sută din toate speciile de animale prezente în timpul devonianului, afectând în primul rând viața acvatică.
Este pentru prima dată când oamenii de știință găsesc o posibilă cauză a extincțiilor în masă din era devoniană. Noile cercetări sugerează că mai multe supernove ar fi putut cauza scăderea nivelului de ozon, până la evenimentul de extincție globală care a pus capăt acestei ere.
Cercetătorii s-au concentrat pe granița dintre erele devoniană și carboniferă, deoarece rocile din această perioadă dezvăluie ceva neobișnuit. Sporii vegetali conținuți în ele apar ca și cum ar fi arși de lumină ultravioletă. Nivelul de ozon din stratosfera Pământului a scăzut de asemenea și în acel moment.
„Catastrofele terestre, cum ar fi erupțiile vulcanice la scară largă și încălzirea globală, pot distruge și stratul de ozon, dar nu există dovezi concludente pentru acest lucru pentru intervalul de timp în cauză”, spune Brian Fields, autorul studiului. Fields este profesor de astronomie și fizică la Universitatea din Illinois.
„În schimb, sugerăm ca una sau mai multe explozii de stele, aflate la aproximativ 65 de ani lumină de Pământ, ar fi putut fi responsabile pentru scădera prelungită a nivelului de ozon”, adaugă el.
Distanța de distrugere pentru supernove este de aproximativ 25 de ani-lumină. O supernovă sau mai multe la 65 de ani-lumină nu ar distruge viața pe Pământ, dar ar putea lovi planeta noastră suficient pentru a deteriora stratul de ozon și a expune Pământul la razele ultraviolete și razele cosmice.
Exploziile de raze gamma, erupțiile solare și impactul meteoriților care lovesc Pământul ar putea afecta stratul de ozon, dar nu par a fi cauze probabile pentru extincțiile în masă din era devoniană.
„Aceste evenimente se termină rapid și este puțin probabil să provoace scăderea nivelului de ozon pe termen lung, așa cum s-a întâmplat la sfârșitul erei devoniene”, a spust Jesse Miller, coautor al studiului, student la Universitatea din Illinois.
O stea sau mai multe stele care explodează ar provoca imediat daune lovind Pământul cu raze UV, gamma și X. Și, aproximativ o mie de ani mai târziu, resturile adevărate ale supernovei ar lovi sistemul nostru solar, iradiind Pământul cu niveluri ridicate de raze cosmice intense.
Acest tip de daune ar putea persista timp de 100.000 de ani, spune Adrian L. Melott, coautor al studiului și fizician la Universitatea din Kansas.
Editor web: Monica Bonea
