Cu circa 110 milioane de ani în urmă, de-a lungul malurilor unei lagune antice situate pe teritoriul de astăzi al nord-estului Braziliei, un dinozaur cu două picioare, de mărimea unei găini, din perioada Cretacicului îşi ducea existenţa prinzând insecte şi probabil mici vertebrate precum broaşte şi şopârle.
Structura interioară era obişnuită, alcătuită dintr-un schelet similar cu cel al multor dinozauri de dimensiuni mici din perioada anterioară, Jurasic, au precizat marţi oamenii de ştiinţă. Aspectul exterior i-a uimit însă pe cercetători.
Dinozaurul, denumit Ubirajara jubatus, avea o structură asemănătoare unei coame din păr, dispunând totodată de două elemente absolut unice, rigide, asemănătoare unor panglici, alcătuite probabil din cheratină - substanţa din care sunt constituite firele de păr şi unghiile - ieşind în relief din regiunea umerilor.
„Există mulţi alţi dinozauri ciudaţi, dar acesta nu seamănă cu niciunul dintre ei”, a spus profesorul de paleobiologie David Martill de la Universitatea Portsmouth din Anglia, care a condus studiul publicat în revista Cretaceous Research.
Structuri asemănătoare părului prezente la Ubirajara par să fie o formă rudimentară de pene denumite protopene. Nu este vorba despre păr, o trăsătură exclusivă a mamiferelor. Mulţi dinozauri aveau pene. De fapt, păsările au evoluat din dinozauri de mici dimensiuni, cu pene, în urmă cu circa 150 de milioane de ani în urmă.
„Probabil că de la distanţă arăta mai degrabă păros decât penos. Probabil avea protopene asemănătoare părului acoperindu-i cea mai mare parte din corp, însă s-au păstrat doar acelea de-a lungul gâtului, spatelui şi braţelor. Cele de la spate sunt foarte lungi şi alcătuiesc un fel de coamă, trăsătură unică în cazul dinozaurilor”, a spus Martill.
Structurile asemănătoare unor panglici prezente la Ubirajara ar fi putut avea rol de etalare în ritualul de împerechere, pentru intimidarea adversarilor sau a rivalilor masculi, a adăugat Martill. Astfel de etalări de penaj sunt prezente la exemplarele de sex masculin (spre exemplu coada înfoiată a păunului), motiv pentru care Martill a ajuns la concluzia că acest exemplar de Ubirajara era mascul.
„Panglicile care par să-i iasă dintre umeri nu se aseamănă cu nimic existent în lumea naturală”, a spus Martill.
Deşi e imposibil să ne dăm seama din analiza fosilei, Martill a spus că e posibil ca Ubirajara să fi fost colorat: „Pun pariu că aşa era”.
Editor : G.C.
