Descoperire neașteptată cu telescopul James Webb. Planete masive, de dimensiunea lui Jupiter, „rătăcesc în perechi” prin spațiu

Planete de dimensiunea lui Jupiter care orbitează singure în spațiu, fără acțiunea gravitațională a unei stele, au fost descoperite cu ajutorul telescopului spațial James Webb, relatează BBC. Astronomii spun că ceea ce este intrigant în legătură cu aceste obiecte este că ele par că se mișcă în „perechi”. Cercetătorii încearcă să găsească o explicație pentru acest comportament nemaivăzut până acum.

Telescopul spațial a reușit să obțină imagini ale 20 de astfel de perechi de planete în faimoasa nebuloasă Orion, într-o nouă cartografiere detaliată a constelației. Corpurile cerești binare au fost poreclite „JuMBO” (n. red. – Jupiter Mass Binary Objects).

O posibilitate pe care cercetătorii o iau în calcul este aceea că aceste planete s-au devoltat într-o regiune a nebuloasei în care nu exista suficient material dens pentru apariția stelelor, așa că au rămas „neaprinse, în forma unor giganți gazoși”.

O alta este că ele au orbitat în jurul unor stele, dar că din cauza unor forțe și interacțiuni, ele au fost „ejectate” din sistemele lor solare și au ajuns să „rătăcească” singure prin spațiu.

„În acest moment, ipoteza ejectării este cea preferată”, spune profesorul Mark McCaughrean.

„Fizica gazelor ne sugerează că n-ar trebui să existe planete cu masa lui Jupiter fără o stea în jurul căreia să orbiteze. Știm și că planetele pot fi ejectate din propriile sisteme, însă e neclar cum pot fi scoase afară din sistem perechi de planete. Nu avem un răspuns acum, avem nevoie de o soluție a teoreticienilor”, a spus un specialist de la Agenția Spațială Europeană.

O descoperire neașteptată

Profesorul McCaughrean a condus echipa care a produs noul studiu pe Orion. Folosind capacitatea extraordinară a telescopului James web, astronomii au reușit să acumuleze o cantitate semnificativă de cunoaștere nouă, pe lângă ce fusese deja obținut cu ajutorul telescoapelor mai vechi, inclusiv cu predecesorului lui James Webb, Hubble.

Nebuloasa Orion, cunoscută și după numele său științific, M42, este cea mai apropiată regiune de formare de stele din apropierea Pământului.

Pe lângă o aglomerare de stele foarte luminoase în centrul său, cunoscută ca Trapezium, această regiune din spațiu este vizibilă cu ochiul liber pe cer, apărând ca o pată de o culoare distinctă pe cerul nopții.

Noua imagine produsă de telescopul spațial este, de fapt, un mozaic din 700 de imagini obținute de instrumentele foto ale telescopului după o săptămână de observații.

Pentru a ne imagina cât de mare este zona cartografiată, unei nave spațiale care călătorește cu viteza luminii i-ar lua puțin peste patru ani ca să traverseze întreaga zonă. Nebuloasa se află la 1.400 de ani lumină de Pământ.

În interiorul ei se află mii de stele tinere, având mase de dimensiuni variate – de la 40 de ori mai masive decât Soarele, până la 0,1 ori mai puțin decât masa stelei noastre.

Multe dintre aceste stele sunt înconjurate de discuri dense de gaz și praf cosmic din care s-ar putea forma planete, deși în unele cazuri, aceste discuri sunt distruse de radiația ultravioletă foarte intensă și de presiunea la care sunt supuse de stelele masive din regiunea Trapezium.

Editor : Adrian Dumitru