Charles Darwin se bucură de un statut aproape divin în rândul oamenilor de știință pentru teoria sa despre evoluție. Dar ideile sale conform cărora animalele sunt conștiente în același mod în care sunt și oamenii au fost de mult timp evitate. Până acum, transmite BBC.
"Nu există nicio diferență fundamentală între om și animale în ceea ce privește capacitatea lor de a simți plăcerea și durerea, fericirea și suferința", a scris Darwin.
Dar ideea sa că animalele gândesc și simt a fost considerată de mulți oameni, dacă nu chiar de majoritatea experților în comportamentul animalelor, o erezie științifică.
Atribuirea unei conștiințe animalelor, pe baza reacțiilor lor, era considerată un păcat capital. Argumentul era că proiectarea trăsăturilor, sentimentelor și comportamentelor umane asupra animalelor nu avea nicio bază științifică și că nu exista nicio modalitate de a testa ce se întâmplă în mintea animalelor.
Dar dacă apar noi dovezi privind capacitatea animalelor de a simți și de a procesa ceea ce se întâmplă în jurul lor, ar putea însemna că acestea sunt, de fapt, conștiente?
Acum știm că albinele pot număra, pot recunoaște fețele umane și pot învăța să folosească unelte.
Profesorul Lars Chittka, de la Universitatea Queen Mary din Londra, a lucrat la multe dintre cele mai importante studii privind inteligența albinelor.
"Dacă albinele sunt atât de inteligente, poate că pot gândi și simți ceva, ceea ce reprezintă elementele de bază ale conștiinței", spune el.
Experimentele profesorului Chittka au arătat că albinele își modificau comportamentul în urma unui incident traumatic și păreau să fie capabile să se joace, rostogolind mici bile de lemn, ceea ce, spune el, părea să le placă ca activitate.
Aceste rezultate l-au convins pe unul dintre cei mai influenți și respectați oameni de știință din domeniul cercetării animalelor să facă această declarație puternică, dură și controversată: "Având în vedere toate dovezile existente, este foarte probabil ca albinele să fie conștiente".
Nu este vorba doar de albine. Mulți spun că a sosit momentul să ne gândim din nou, odată cu apariția unor noi dovezi despre care spun că marchează o "schimbare radicală" în gândirea privind știința conștiinței animalelor. Printre aceștia se numără profesorul Jonathan Birch de la London School of Economics.
"Avem cercetători din diferite domenii care încep să îndrăznească să pună întrebări despre conștiința animală și să se gândească în mod explicit la modul în care cercetarea lor ar putea fi relevantă pentru aceste întrebări", spune profesorul Birch.
Exemple de comportamente ale animalelor:
-Caracatițele evită durerea și caută să o amelioreze în experimentele efectuate;
-Sepiile rețin detalii din anumite evenimente trecute, inclusiv modul în care le-au trăit;
-Langustele demonstrează stări „precum cea de anxietate” atunci când le sunt administrate șocuri electrice ușoare și au fost calmate atunci când au primit anxiolitice;
-Crabii își depășesc frica de lumină puternică dacă primesc un șoc electric aflându-se într-o zonă întunecoasă, astfel luând în considerare intensitatea șocului și intensitatea luminii;
-Peștele buzat curățător se recunoaște în oglindă, indicând un grad de autoconștientizare;
-Peștele-leu arată semne de curiozitate și un interes susținut pentru obiecte noi.
Oricine caută un moment „Evrica!” va fi dezamăgit.
În schimb, o creștere constantă a dovezilor pentru o regândire a teoriei a dus la rumoare în rândul cercetătorilor implicați. Acum, mulți doresc o schimbare a gândirii științifice în domeniu.
Ceea ce a fost descoperit poate că nu reprezintă o dovadă concludentă a conștiinței animale, dar, luate împreună, dovezile sunt suficiente pentru a sugera că există "o posibilitate realistă" ca animalele să fie capabile de conștiință, potrivit profesorului Birch.
Acest lucru este valabil nu numai pentru ceea ce sunt numite animale superioare, cum ar fi maimuțele și delfinii, care au atins un stadiu de dezvoltare mai avansat decât alte animale. Se aplică și creaturilor mai simple, cum ar fi șerpii, caracatițele, crabii, albinele și, posibil, chiar și musculițele de oțet, potrivit grupului, care dorește finanțare pentru mai multe cercetări, pentru a determina dacă animalele sunt conștiente, iar dacă da, în ce măsură.
Dar dacă vă întrebați ce înțelegem prin conștiință, nu sunteți singuri. Este un lucru asupra căruia oamenii de știință nici măcar nu se pot pune de acord.
Un prim efort a fost făcut în secolul al XVII-lea, de către filozoful francez René Descartes, care a spus: "Gândesc, deci exist".
El a adăugat că "limbajul este singurul semn cert al gândirii ascunse într-un corp".
Dar aceste afirmații au încurcat apele pentru mult prea mult timp, potrivit profesorului Anil Seth de la Universitatea Sussex, care s-a luptat cu definiția conștiinței o mare parte din cariera sa profesională.
"Această trinitate profană, a limbajului, inteligenței și a conștiinței, merge înapoi până la Descartes", a declarat el pentru BBC News, cu o oarecare supărare față de lipsa de chestionare a acestei abordări până de curând.
"Trinitatea nu prea sfântă" se află în centrul unei mișcări numite behaviorism, care a apărut la începutul secolului XX. Aceasta susține că gândurile și sentimentele nu pot fi măsurate prin metode științifice și, prin urmare, ar trebui ignorate atunci când se analizează comportamentul.
Mulți experți în comportamentul animalelor au fost educați din acest punct de vedere, dar, potrivit profesorului Seth, acesta începe să facă loc unei abordări mai puțin centrate pe om.
"Pentru că vedem lucrurile printr-o lentilă umană, avem tendința de a asocia conștiința cu limbajul și inteligența. Doar pentru că acestea merg împreună la noi, nu înseamnă că merg împreună în general".
Unii sunt foarte critici cu privire la anumite utilizări ale cuvântului conștiință.
"Domeniul este plin de cuvinte de umplutură și, din păcate, unul dintre acestea este conștiința", spune profesorul Stevan Harnad de la Universitatea Quebec.
"Este un cuvânt care este folosit cu încredere de o mulțime de oameni, dar toți au înțelegeri diferite, așa că nu este deloc clar ce înseamnă."
El spune că un cuvânt mai bun este "simțire", care este definit mai strâns ca fiind capacitatea de a simți. "Să simți totul, o ciupitură, să vezi culoarea roșie, să te simți obosit și flămând, toate acestea sunt lucruri pe care le simți", spune profesorul Harnad.
Alții care au fost din instinct sceptici față de ideea că animalele sunt conștiente spun că noua interpretare mai largă a ceea ce înseamnă a fi conștient face diferența.
Dr. Monique Udell, de la Universitatea de Stat din Oregon, spune că provine dintr-un mediu behaviorist. "Dacă ne uităm la comportamente distincte, de exemplu, ce specii se pot recunoaște într-o oglindă, câte pot planifica în avans sau sunt capabile să își amintească lucruri care s-au întâmplat în trecut, putem testa aceste întrebări prin experimentare și observație și putem trage concluzii mai precise pe baza datelor", spune ea.
"Și dacă vom defini conștiința ca fiind o sumă de comportamente măsurabile, atunci se poate spune că animalele care au reușit în aceste sarcini particulare au ceva ce noi alegem să numim conștiință".
Aceasta este o definiție mult mai restrânsă a conștiinței decât cea promovată de noul grup, dar o confruntare respectuoasă de idei este ceea ce înseamnă știința, potrivit Dr. Udell.
"Este important să avem oameni care să abordeze ideile cu rezervă și să aibă un ochi critic, pentru că dacă nu abordăm aceste întrebări în moduri diferite, atunci va fi mai greu să progresăm."
Dar ce urmează? Unii spun că trebuie studiate mult mai multe animale decât este cazul în prezent pentru posibilitatea existenței conștiinței.
"În momentul de față, cea mai mare parte a științei se face pe oameni și maimuțe și facem treaba mult mai dificilă decât ar trebui să fie, deoarece nu învățăm despre conștiință în forma sa cea mai elementară", spune Kristin Andrews, profesoară de filosofie specializată în creierele animalelor la Universitatea York din Toronto.
Andrews și mulți alții consideră că cercetarea pe oameni și maimuțe reprezintă studiul conștiinței de nivel superior - manifestată prin capacitatea de a comunica și de a simți emoții complexe - în timp ce o caracatiță sau un șarpe ar putea avea, de asemenea, un nivel mai elementar de conștiință pe care noi îl ignorăm prin faptul că nu îl investigăm.
Andrews s-a numărat printre principalii promotori ai Declarației de la New York privind conștiința animală, semnată la începutul acestui an și susținută până în prezent de 286 de cercetători.
Scurta declarație de patru paragrafe afirmă că este "iresponsabil" să ignorăm posibilitatea existenței conștiinței animale. "Ar trebui să luăm în considerare riscurile legate de bunăstare și să folosim dovezile pentru a oferi informații în răspunsurile la aceste riscuri", se spune în declarație.
Chris Magee este de la Understanding Animal Research, un organism britanic susținut de organizații de cercetare și companii care efectuează experimente pe animale.
El spune că se presupune deja că animalele sunt conștiente atunci când vine vorba de efectuarea de experimente pe ele și afirmă că reglementările britanice impun ca experimentele să fie efectuate numai dacă beneficiile cercetării medicale depășesc suferința provocată.
"Există suficiente dovezi pentru a avea o abordare precaută", spune el.
Dar există, de asemenea, multe lucruri pe care nu le știm, inclusiv despre crustaceele decapode, cum ar fi crabii, homarii, racii și creveții.
"Nu știm foarte multe despre experiența lor de viață sau chiar despre lucruri de bază, cum ar fi momentul în care mor. Iar acest lucru este important pentru că trebuie să stabilim reguli pentru a le proteja, fie în laborator, fie în sălbăticie."
O analiză guvernamentală condusă de profesorul Birch în 2021 a evaluat 300 de studii științifice privind simțirile decapodelor și a cefalopodelor, care includ caracatița, calmarul și sepia.
Echipa profesorului Birch a constatat că există dovezi solide că aceste creaturi sunt senzitive, în sensul că pot experimenta sentimente de durere, plăcere, sete, foame, căldură, bucurie, confort și emoție. Concluziile au dus la includerea de către guvern a acestor creaturi în Legea privind bunăstarea animalelor (simțirea) în 2022.
"Problemele legate de bunăstarea caracatițelor și a crabilor au fost neglijate", spune profesorul Birch. "Știința emergentă ar trebui să încurajeze societatea să ia aceste probleme un pic mai în serios."
Există milioane de tipuri diferite de animale și s-au efectuat puține cercetări prețioase cu privire la modul în care acestea experimentează lumea. Știm câte ceva despre albine iar alți cercetători au arătat indicii privind compartamentul conștient la gândaci și chiar la musculițele de oțet, însă sunt multe alte experimente care trebuie realizate prin implicarea mai multor animale.
Este un domeniu de studiu despre care „ereticii” din zilele noastre, care au semnat Declarația de la New York, susțin că a fost neglijat, chiar ridiculizat. Abordarea lor, de a spune „ceea ce nu se poate spune” și de a risca o sancțiune, nu este nouă.
Cam în aceeași perioadă în care Rene Descartes spunea "gândesc, deci exist", biserica catolică l-a găsit pe astronomul italian Galileo Galilei "vehement suspect de erezie" pentru că a sugerat că Pământul nu este centrul Universului.
A fost o schimbare în gândire care ne-a deschis ochii către o imagine mai adevărată și mai bogată a Universului și a locului nostru în el. Dacă ne mutăm a doua oară din centrul Universului, s-ar putea să facem același lucru pentru înțelegerea noastră și a celorlalte ființe vii cu care împărțim Planeta.
Editor : A.C.
