Foto A fost descoperită cea mai bine păstrată dovadă a unei crucificări din vremea romanilor

Arheologii au descoperit prima dovadă a unei crucificări romane pe teritoriul actual al Marii Britanii și a doua din lume în care s-a păstrat cuiul care a străpuns osul celui crucificat, scriu BBC și The Guardian.

Descoperirea a fost făcută într-un sat din regiunea Cambridgeshire, Fenstanton, unde săpăturile pentru construirea unor imobile au condus la găsirea unor urme de locuire și a unor morminte din perioada romană.

Unul dinte scheletele scoase la suprafață a atras atenția în mod deosebit, când arheologii care au făcut săpăturile în 2017 au observat că avea un cui bătut în osul călcâiului.

Cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani, bărbatul a fost îngropat cu mâinile încucișate pe piept, așezat pe o structură de lemn, probabil un catafalc. Experții susțin că este cea mai bună dovadă fizică a unei crucificări în lumea romană.

Cuiele folosite la crucificare - o metodă de pedeapsă capitală în care victima este legată sau fixată în cuie de o bârnă de lemn și lăsată săa târne până moare - sunt arareori găsite, în principal pentru că de cele mai multe ori victimele nu erau înmormântate și pentru că, contrar credinței populare, crucificarea se făcea mai ales prin legare cu sfoară. 

După o analiză aprofundată, crucificarea a fost stabilită ca singura explicație rezonabilă a descoperirii, iar detaliile au fost publicate în revista British Archaeology.

Cea mai palpabilă dovadă a crucificării

Analiza cu radiocarbon a datat scheletul între anii 130 și 360 a.D., ceea ce înseamnă că are o vechime cuprinsă între 1.661 și 1.891 de ani. Analiza genetică arată că nu este înrudit cu niciunul dintre ceilalți peste 40 de oameni îngropați în mormintele descoperite, dar că făca parte din populația băștinașă.

Unele indicii sugerează că ar fi putut fi sclav - oasele picioarelor erau subțiate, ca și cum ar fi purtat cătușe o perioadă lungă de timp. În același timp, se crede că metoda crucificării era rezervată în special sclavilor, răzvrătiților și celor din pleava societății. Pe de altă parte, bărbatul ar fi putut fi încătușat și din alte motive. 

Omul din Fenstanton avea un cui bătut în călcâiul drept, care i-a străpuns osul și care a rămas acolo până când a fost descoperit de arheologi.

Descoperirea este singura dovadă fizică a unei crucificări în nordul Europei și a doua din lume: în 1968 a mai fost descoperit un os de călcâi cu un cui bătut în el pe un șantier din Israel, însă nu atât de bine conservat și, mai mult, a fost subiectul unor controverse.

Pe lângă acestea, au mai fost raportate două urme de crucificări, în Italia și în Egipt, însă fără a fi descoperite și cuiele, ci doar urmele care ar fi putut fi lăsate de ele în os. 

„Cunoaștem destul de multe despre crucificare: cum se practica, unde și când se practica și așa mai departe, din izvoare documentare. Dar aceasta este prima dovadă palpabilă când vedem cum se făcea, de fapt”, a declarat David Ingham, șef de proiect la Albion Arheology, compania care a făcut săpăturile.

Editor : Bogdan Păcurar