Ce este „boala oaselor care dispar”, una dintre marile provocări ale medicinei

Data publicării: 07.04.2018 10:04

Three-dimensional-reconstruction-computed-tomogram-scan-of-chest-showing-absent-lateral

Doctorii au rămas fără cuvinte când au analizat mai multe radiografii, realizate pe o perioadă mai lungă de timp, și au observat că, de la o radiogramă la alta, ca într-o animație, oasele unei paciente începuseră treptat să dispară.

Medicii au concluzionat că acest indiciu neobișnuit nu putea să aparțină decât unei boli extrem de rare, scrie Live Science.

Femeia, în vârstă de 44 de ani, aparent sănătoasă, fost diagnosticată cu boala Gorham-Stout, cunoscută și ca „boala oaselor care dispar”.

Boala Gorham este caracterizată printr-o pierdere osoasă progresivă și fără o cauză cunoscută.

Până în prezent, literatura de specialitate menționează doar despre 64 de cazuri de-a lungul istoriei.

Chiar dacă declanșatorul acestei boli rămâne o enigmă, medicii au observat că persoanele care suferă de această afecțiune manifestă o creștere anormală a vaselor de sânge și a celor limfatice.

Această creștere agresivă a vaselor se inflitrează în oase, fapt care determină descompunerea osului, conform National Organization of Rare Disorders (NORD). Țesutul conjunctiv fibros - sau, în alte situații, tumori benigne - iau locul oaselor afectate.

Severitatea bolii Gorham-Stout variază de la o persoană la alta, nu există un set omogen de simptome, subliniază NORD. De cele mai ori, afecțiunea acționează doar „regional”, nu se extinde în mai multe zone ale corpului, susțin medicii.

Oasele afectate de obicei sunt coastele, coloana vertebrală, pelvisul, clavicula și maxilarul.

Cum nu există o simptomatologie monolită, nici tratamentul nu este unul standard, ci este orientat pe specificul fiecărui pacient în parte.

Unele terapii includ intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea porțiunilor osoase afectate, tratamentul cu radiații pentru a preveni răspândirea bolii sau bifosfonații, medicamente folosite în osteoporoză.