Metoda prin care o sumă uriaşă a fost luată nejustificat din buzunarul consumatorilor de către producătorii auto

Mai mulţi producători auto sunt bănuiţi că fac parte dintr-un cartel al pieselor auto, în urma căruia costul de întreţinere al maşinilor a fost umflat artificial. Renault, Peugeot, Jaguar Land Rover, dar şi alţii, s-au ajutat de un program pentru a creşte preţurile pieselor auto. Şi-au majorat veniturile cu peste 1 miliard de dolari în ultimul deceniu, bani luaţi nejustificat din buzunarul consumatorului. Totul a fost posibil printr-un soft dezvoltat de o companie de consultanţă. Practic, o maşinărie de bani pusă la dispoziţia constructorilor auto. Oficial, se spune că scopul programului este legal. Realitatea este însă alta.

Campania electorală nu a ajuns în cătunele din munți: „N-am știut”

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Compania care deţine softul susţine că tehnologia vândută unor mari producători din industria auto le permite acestora să-şi gestioneze virtual subansamblele. Numai că programul se foloseşte şi de algoritmi bine stabiliţi pentru ca preţul pieselor auto să nu mai fie fixat în funcţie de costurile de producţie, ci de valoarea percepută. Cu alte cuvinte, tarifele puteau fi crescute în funcţie de cât ar fi fost consumatorii dispuşi să plătească.

Prin soft s-a observat, pe baza unor analize, că majoritatea clienţilor sunt dispuşi să plătească mai mult pentru anumite componente. Au fost identificate cele mai vândute produse, aproximativ 70% dintre ele, care au suferit creşteri de preţ. În cazul a 20% dintre ele, tarifele au fost micşorate, iar la restul au rămas neschimbate. Şi cum în oferta fiecărui producător există mii de piese şi variante, este greu de demonstrat din exterior o acţiune concertată pentru umflarea artificială a pieselor.

Din prezentările oferite de compania Accenture, cea care a vândut acest program mai multor producători, reiese că scopul era creşterea marjelor de profit pe sectorul pieselor de schimb. În 2013, reprezentanţii companiei le explicau celor de la BMW că softul lor a condus, în cazul altor constructori, la o creştere a preţurilor, în medie, cu 15 procente. În medie, marjele de profit la vânzarea unui autoturism sunt de 10%, mult sub la mărcile de volum. La piesele auto câştigul pot fi împins spre 90%. Dar aceste sfaturi erau diferite. Altor producători precum Peugeot-Citroen, Honda şi Volvo li s-a recomandat, după analizarea ofertelor din acel moment, ca preţul anumitor piese auto ar putea fi chiar dublate. Japonezilor de la Mitsubishi li s-a sugerat, de asemenea, să crească preţul stemei argintii cu peste 500% - de la 14 euro la peste 87 de euro. Nu se ştie dacă producătorul a acţionat în consecinţă, dar analiştii au observat că divizia de componente auto a constructorului este extrem de profitabilă.

Nu înseamnă însă că toţi producătorii care au aflat despre aceste oportuntăţi au şi cumpărat tehnologia prezentată, pentru că nimeni nu prea vrea să discute la acest momet. Din documentele analizate de Reuters reiese că Renault, Peugeot Citroen şi Jaguar Land Rover au achiziţionat acest program, iar dintre aceştia, Jaguar Land Rover a admis că încă îl foloseşte, dar în scopuri perfect legale. Restul producătorilor refuză să comenteze.

Producătorii au fost acuzaţi mereu că profita de competiţia slabă din acest domeniu şi împing preţurile cât pot de mult. Iar programul denumit Partner ar fi încercat să menţină acest trend prin identificarea acelor produse care puteau fi scumpite făăr ca aceste majorări de preţuri să fie urmate de reacţii negative şi de critici din partea asociaţiilor care monitorizează tarifele. Softul a căutat metode prin care umflarea artificială a tarifelor să treacă, de fapt, neobservată. Documentele prezentate acum de presă şi care ridică suspiciuni de posibile înţelegeri anticoncurenţiale fac paşrte şi dintr-un dosar cercetat de Curtea Comercială de la Paris. Cazul e deschis după o plângere făcută de inventatorul softului - cel care l-a vândut companiei Accenture. Acesta susţine însă că firma îl foloseşte acum în alte scopuri decât cel pentru care a fost dezvoltat iniţial şi, tocmai, din acest motiv a atras atenţia asupra acestor practici.