ANALIZĂ Când vom zbura cu mașinile și cum va arăta transportul peste 20 de ani

Zborul cu automobilul personal ar putea deveni realitate. Ar însemna o altă eră în transport, mai ales în cel urban supraaglomerat. Pentru început, deasupra capetelor noastre va fi destulă liniște, pentru că nu oricine își va permite o asemenea mașinărie. Câțiva excentrici, câțiva oameni de afaceri grăbiți și potenți financiar. Apoi vor apărea din ce în ce mai multe, pentru că principalii clienți ai constructurilor de mașini zburătoare vor fi companiile de taximetrie ridicate pe baza ride-sharing-ului. Cu timpul însă, ambuteiajul de pe șoselele urbelor s-ar putea muta deasupra noastră. Și, ca în filmele SF, vor exista adevărate magistrale pentru circulația aeriană.

De la vis la realitate mai sunt, însă, câțiva pași majori de făcut. Unii sunt de natură tehnică.

De pildă, într-o epocă dominată de Green Deal și mașini electrice, nu se vor mai dezvolta proiecte care au la bază combustibili clasici, așa că se va ajunge la eterna problemă a bateriilor.

Apoi, există un vid legislativ și de siguranță aeriană dedicată. Și poate cel mai important, convingerea populației să accepte acest nou tip de transport, în care pe cer vor apărea practic giga-dronele cu oameni.

Mașini zburătoare există deja, în marea lor majoritate, în fază de prototip. La acest moment, nu mai puțin de 15 producători mari sau mici au pregătite modele care să survoleze spațiul aerian.

AeroMobilul slovac

Prima dată am dat cu ochii de o mașină zburătoare la Salonul Auto de la Frankfurt din 2018. În spatele standului unde se lansa noul Duster, o micuță companie slovacă expunea AeroMobil în versiunea 4.0 Stol.

O mașină de şase metri lungime și o greutate de 450 de kg capabilă să ruleze atât pe șosea cât și în spațiul aerian. Primele teste reușite au fost făcute în 2014, iar la finalul lui 2018, compania aplicase la Agenția Europeană pentru siguranța transportului aerian în scopul obținerii atestatului de zbor.

În plan, există intenția de a lansa Aeromobil pe piața comercială în acest an. Pentru a decola, mașina are nevoie de o pistă de cel puțin 595 de metri.

Viteza maximă atinsă în aer este de 360 km/h, iar autonomia este estimată la 700 de kilometri. Consumul ar fi de 7,5 litri/100 de km, combustibil bazat pe hidrocarburi.

Pentru conducerea aeromobilului este nevoie şi de atestat de pilot, carnetul de şofer nefiind suficient. Preţul estimat este de 1,2 milioane de euro.

Compania slovacă a dat deja startul la precomenzi. Din 2025 plănuiește să lanseze versiunea 5.0 care schimbă filozofia de zbor, de la avionul clasic, la VTOL (vertical take-off and landing), adică la aeronave cu decolare pe verticală.

Acesta este un exemplu de dezvoltator independent care se bazează pe diverse granturi pentru dezvoltarea unor mijloace alternative de transport. Însă bătălia pentru o industrie care este estimată la nivelul a 32 de miliarde de dolari până în 2035 se dă între marii actori.

Proiectul Porsche - Boeing

Porsche și Boeing au semnat un parteneriat care are ca scop realizarea unei mașini zburătoare care ar urma să coste circa 1,3 milioane de dolari.

Este mai mult vorba despre drone zburătoare, pentru că acesta este principiul care a înlocuit varianta "clasică", este un model electric, este autonomă și poate fi folosită fără pilot.

Din definiție se poate observa că există multe obstacole tehnice și legislative care ar urma să fie depășite pentru ca Boeing NeXt să devină realitate.

Vorbim despre mișcare autonomă, bazată pe decizii luate de computer, în spațiu aerian restrâns și plin de obstacole. Pentru a avea o dronă autonomă va trebui însă ca pe străzi aceste tipuri de automobile să circule fără probleme.

Bosch estimează că automobilele bazate pe sisteme care vor prelua complet rolul șoferului ar putea fi întâlnite pe străzi peste cinci ani.

Constructorii germani susțin că dețin toate resursele tehnice pentru a lansa un vehicul 100% autonom, fiind nevoie doar de o perioadă de testare a tehnologiei.

Asta se întâmplă după ce o mașină Uber a produs un accident mortal în martie 2018 pe străzile din statul american Arizona. Au trebuit aproape doi ani ca gigantul specializat în raide-sharing să reprimească licență pentru a testa din nou autonomia în condiții de trafic. Și doar în condițiile asistenței permanente din partea unui șofer.

Apoi se pune problema comunicării permanente printr-un flux gigantic de date. Și asta presupune rețele 5G cu acoperire mare capabile să transmite informații cu rapiditate.

Infrastructură dedicată

Există și obstacolul infrastructurii. Pentru a folosi mașini zburătoare care pot circula și pe străzi și prin aer este necesară pistă de aerodrom.

Pentru VTOL vor fi necesare platforme speciale tip heliodrom. Și constructorii noilor clădiri emblematice s-au gândit deja la așa ceva.

De exemplu, în SUA, anul acesta, va fi inaugurat turnul Paramount Miami World Center. Imobilul de 600 de milioane, care are 60 de etaje, va fi prevăzut cu o platformă specială care să permite aterizarea și decolarea VTOL-uri.

Dar poate cea mai mare problemă în viitoarea industrie a autovehiculelor zburătoare va fi cea a acumulatorilor.

Accelerata dezvoltarea a automobilelor electrice va duce la investirea unor sume enrome pentru dezvoltarea unor baterii cât mai eficiente. Și de asta are nevoie și industria automobilelor zburătoare.

Pentru că tehnologia acutală în materie de acumulatori nu este prea ofertantă din punct de vedere al eficienței. "Cel mai bun lucru pe care industria l-a văzut până acum cu un vehicul cu drone electrice care poate zbura 20 de minute.

Acest lucru îl face un avion inutilizabil, deoarece trebuie să aibă o capacitate de rezervă de jumătate de oră. Avem niște perspective mari, dar trebuie să urmărim cum avansează tehnologia putea oferi cu adevărat un termen de așteptare realist", a spus Mark Jennings-Bates, vicepreședinte al companiei PAL-V.

Și are dreptate. Cum ar fi să vezi că, în timp ce zbori, îți scade brusc autonomia pentru că drona ta a fost lovită de un curent rece care a redus temperatura și a afectat astfel capacitatea acumulatorilor.

Ce zboară acum

Gigantul UBER în schimb dă ca sigur construirea, împreună cu Boeing, a unor taxiuri aeriene revoluționare și avansează și un termen: 2023. „Uber Copters” va oferi zboruri cu elicopterul de 200 de dolari în New York, se laudă compania.

Modelul S ar avea o autonomie de 265 mile la o singură reîncărcare. Totuși, aceea baterie ar trebui să fie mult mai mare pentru a alimenta o mașină care zboară cu mai mulți pasageri și ar trebui să fie mult mai ușoară pentru a coborî cu ușurință, au spus specialiștii care sunt sceptici cu privire la planul UBER.

Ce funcționează totuși la această oră în regim de exploatare permanentă sunt motociclete ușoare care pot zbura 10-25 de minute cu un singur pilot, în funcție de greutate și condițiile meteorologice și sunt folosite de polițiștii din Dubai. Vehiculele costă 150.000 de dolari, au o autonomie de 300 de km și o viteză de 250km/h și sunt în exploatare de anul trecut.

Cea mai ieftină zburătoare

Dincolo de vehiculele zburătoare care aduc mai mult a minielicoptere decât a mașini, există câteva start-up-uri care se ocupă cu sârg de mașinile zburătoare.

Terrafugia ar fi cea mai accesibilă variantă. Și-a început primul zbor încă din 2009, dar mica companie care avea patentul a fost cumpărată de gigantul chinez Geely care mai deține, printre multe altele, Volvo, Lotus și o participație de 10% la Mercedes-Benz.

Terrafugia este un hibrid alimentat pe benzină și baterii care are roțile și aripile retractabile astfel încât să poate fi băgată în garajul mașinii, dar să fie folosită și pe autostradă.

Prețul este cel care ar putea face din Terrafugia Transition o afacere de succes similară cu cea lansată de Elon Musk, pentru că s-a vehiculat suma de 280.000 de euro pentru un exemplar din mașina zburătoare.

În privința performanțelor, Terrafugia de acum are o autonomie de 644 de km cu 76 de litri de benzină.

Viteza maximă este de 161 de km/h iar plafonul maxim de zbor este de 2743 de metri.

Mașina are 2 locuri și o capacitate de încărcare de 227 kg. Dar asta e varianta pe care firma americană a vândut-o chinezilor. Pentru că mașina care ar urma să fie utilizată pe scară largă se numește Terrafugia TF-X.